Diferența dintre baby blues și depresie postpartum: psihiatrul Romina Cătuți (Ionescu) explică când trebuie să cauți

Tulburarea bipolară poate debuta perinatal prin episoade depresive!

Procesul de devinere părinte implică o serie de transformări profunde la nivel biologic, psihologic și social, care pot lăsa o urmă emoțională profundă în viața mamei. Deși o sensibilitate sporită, o irascibilitate mai mare și momentele de lacrimi fac parte din adaptarea naturală la noua realitate, anumite manifestări pot masca afecțiuni psihice reale, care necesită evaluare de specialitate.

Este crucial să nu se confunde stresul obișnuit al maternității cu tulburări precum depresia în timpul sarcinii, depresia după naștere, tulburările de anxietate sau, în cazuri excepționale, psihoza postpartum.

Cum se face distincția între starea tranzitorie de „baby blues” și o depresie postpartum clinică? Ce semnale indică o tulburare de sănătate mintală în perioada perinatală și în ce moment situația devine o urgență medicală? În plus, cât de sigure sunt terapile psihiatrice în timpul sarcinii și alăptării și de ce nu este recomandat să se întrerupă tratamentul fără avizul medicului?

Psihiatrul Romina Cătuți (Ionescu) detaliază principalele afecțiuni psihice care pot apărea în această perioadă critică, factorii care cresc riscul, semnele de alarmă și opțiunile terapeutice, evidențiind importanța diagnosticului timpuriu și a sprijinului oferit mamei.

Dr. Romina Cătuți: Perioada perinatală constituie o fază de vulnerabilitate psihică specifică, marcată de schimbări majore la nivel biologic, psihologic și social, care cuprinde atât faza de sarcină cât și cea postpartum.

Starea mintală a mamei, atât în timpul gestatiei cât și după naștere, are un impact direct nu doar asupra bine-stării sale și a capacității de a îngriji copilul, ci și asupra calității atașamentului viitor al copilului.

Este vital să separăm adaptarea emoțională naturală la schimbările prin care trece mama de tulburările clinice.

Întrebare: Ce sunt tulburările psihice perinatale și care sunt cele mai răspândite în sarcină și postpartum?

Dr. Romina Cătuți: Aceste afecțiuni de sănătate mintală se manifestă sau se agravează în timpul sarcinii și în perioada imediată după naștere. Perioada postpartum este de obicei definită ca primele 12 luni după naștere, deși granițele exacte variază în funcție de afecțiunea și de ghidurile clinice utilizate.

Depresia în perioada perinatală reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări în această fază.

Aceasta îndeplinește criteriile unui episod depresiv, dar debutul are loc în fereastra perinatală.

Simptomele includ tristețe persistentă, pierderea interesului sau a plăcerii în majoritatea activităților (anhedonie), oboseală, sentimente de vinovăție, dificultăți de concentrare și, în cazurile grave, gânduri recurente legate de moarte.

Tulburările de anxietate în această perioadă cuprind anxietatea generalizată, atacurile de panică în cadrul tulburării de panică, fobii specifice sau o anxietate excesivă legată de sănătatea și siguranța noului născut. Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) care debutează perinatal poate implica gânduri intruzive repetitive, adesea asociate cu ritualuri de verificare sau comportamente menite să reducă tensiunea.

Tulburarea bipolară poate prezenta decompensări sau chiar debut în perioada perinatală, prin episoade depresive, maniacale sau hipomaniacale. Aceasta are o importanță majoră în evaluarea riscului de psihoză postpartum.

Însă, psihoza postpartum este o afecțiune rară, dar severă, care constituie o urgență psihiatrică.

Simptomele trebuie interpretate luând în considerare mai mulți factori: intensitatea, durata, impactul asupra funcționării zilnice și riscurile pentru mamă și copil. Prezența unui singur simptom nu echivalează automat cu un diagnostic clinic, dar orice semn care persistă sau se intensifică merită atenție medicală.

Întrebare: Cum diferențiem schimbările emoționale firești de depresia și anxietatea perinatală?

Dr. Romina Cătuți: În timpul sarcinii și după naștere este normal să apară simptome precum labilitate emoțională, iritabilitate, sensibilitate crescută și îngrijorări legate de noul rol de părinte.

Sarcina și nașterea aduc schimbări endocrine majore!

Acestea fac parte din procesul de adaptare, însă durata și severitatea sunt cele care indică o posibilă tulburare.

Dacă vorbim despre dispoziția generală, aceasta poate oscila în perioada de adaptare imediată postpartum. Totuși, o dispoziție tristă, marcată de pesimism și îngrijorări care persistă mai mult de două săptămâni, indică necesitatea unei evaluări psihiatrice.

Un alt aspect important este somnul. Nu putem considera ca insomnie simplă faptul că mama nu se poate odihni din cauza copilului.

Simptomul se clasifică în categoria tulburărilor de somn doar dacă pacienta are ocazia să doarmă, dar nu reușește să facă acest lucru nici în momentele de liniște.

În cazul unui episod depresiv major, simptomele trebuie să fie prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, timp de cel puțin două săptămâni. Se evaluează dispoziția scăzută, pierderea interesului, modificările somnului și apetitului, oboseala, sentimentele de inutilitate, dificultățile cognitive și eventualele gânduri legate de suicid.

În tulburările de anxietate, îngrijorarea devine excesivă, dificil de controlat și poate fi însoțită de tensiune musculară, agitație, palpitații, atacuri de panică sau comportamente repetitive de verificare. Este esențial de reținut că absența unei tristeții evidente nu exclude depresia. Multe persoane manifestă mai multă iritabilitate, anxietate, epuizare sau senzația de a fi copleșite.

Întrebare: Care sunt factorii de risc și ce rol au modificările hormonale, istoricul psihiatric și sprijinul familial?

Dr. Romina Cătuți: Tulburările psihice perinatale au o etiologie multifactorială, la fel ca majoritatea tulburărilor mintale. Apariția lor se explică prin interacțiunea dintre vulnerabilitatea biologică a pacientei (fondul genetic și epigenetic), istoricul psihiatric anterior, factorii psihologici și condițiile sociale.

În timpul sarcinii și, mai ales, după naștere, corpul trece prin schimbări endocrine majore. După naștere, nivelurile de estrogen și progesteron scad brusc. De asemenea, funcționarea axei hipotalamo–hipofizo–adrenale se modifică, ceea ce are implicații directe în răspunsul organismului la stres. Aceste fluctuații pot afecta reglarea emoțională, calitatea somnului și reactivitatea la stres.

Modificările hormonale nu sunt singura cauza a depresiei postpartum, deși joacă un rol semnificativ. Afecțiunea rezultă din interacțiunea mai multor factori biologici și psihosociali.

Printre cele mai importante factori de risc se numără: antecedentele de tulburări afective sau de anxietate; episoadele depresive sau psihotice postpartum din trecut; istoricul familial de tulburare bipolară sau psihoză postpartum; și întreruperea tratamentului psihiatric fără supraveghere medicală.

Deși în timpul sarcinii paleta de medicamente disponibile se restrânge, există substanțe cu un profil de siguranță bun. Tratamentul psihiatric nu trebuie oprit automat la aflarea veștii unei sarcini. În cazul tulburării bipolare, faza postpartum prezintă un risc deosebit de mare de destabilizare afectivă și de apariție a unei psihoze.

Dacă analizăm factorii psihosociali, putem enumera: lipsa sprijinului partenerului sau al familiei; conflictele în casă și violența domestică; dificultățile financiare și insecuritatea locativă; o sarcină neplanificată sau nedorită; experiențele traumatice și pierderile recente; complicațiile obstetricale, o naștere traumatică sau problemele medicale ale copilului; privarea severă de somn și izolarea socială.

Sprijinul familial are un rol protector esențial, care nu trebuie subestimată. Ajutorul practic în îngrijirea copilului, posibilitatea de a dormi suficient, validarea emoțiilor și încurajarea accesării serviciilor medicale pot reduce stresul și accelera recuperarea. Diminuită, în schimb, sunt criticile, culpabilizarea și presiunea de a fi o „mamă perfectă”, care pot agrava suferința psihică.

Întrebare: Cum se manifestă depresia în timpul sarcinii și ce efecte poate avea asupra mamei și copilului?

Dr. Romina Cătuți: Depresia în timpul sarcinii este un episod depresiv care se manifestă în perioada de gestatie. Poate debuta în orice trimestru și poate fi primul episod depresiv din viața pacientei sau o recurență a unei tulburări depresive deja existente.

Simptomele pot include: dispoziție depresivă, tristețe care nu se retrage, pierderea interesului și a plăcerii pentru activitățile obișnuite; oboseală disproporționată față de efortul depus; sentimente de vinovăție, inutilitate sau lipsă de speranță; dificultăți de concentrare și de luare a deciziilor; tulburări ale somnului și apetitului; anxietate intensă legată de sarcină, naștere sau capacitatea de a deveni mamă; retragere socială și/sau profesională fără alte motive medicale; și, în cazurile severe, gânduri despre moarte sau suicid.

Dacă nu este tratată, depresia în timpul sarcinii poate duce la o scădere a calității vieții, la dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale, la reducerea capacității de autoîngrijire și la creșterea riscului de a dezvolta o depresie postpartum.

Unele paciente pot avea dificultăți în respectarea recomandărilor medicale obstetricale sau pot recurge la alcool și alte substanțe pentru a face față simptomelor. Depresia în timpul sarcinii este asociată cu un risc crescut de rezultate obstetricale nefavorabile, inclusiv nașterea prematură și greutatea mică la naștere.