Doza de opioidi în sarcină nu scade neapărat simptomele la nou-născuți

Ce a arătat studiul?

Echipa de cercetători a analizat datele din 92 de sarcini. Femeile implicate primeau metadonă sau buprenorfină cu cel puțin 30 de zile înainte de naștere.

Pentru a înțelege expunerea reală a fătului, s-au măsurat nivelurile de droguri direct în țesutul cordonului ombilical. Această metodă oferă o imagine obiectivă a contactului cu substanța în al treilea trimestru.

Aproximativ 44% dintre nou-născuți au prezentat simptome severe de sevraj. Manifestările au inclus convulsii, vărsături, febră sau hipotermie. Deși cazurile grave au fost mai frecvente la copiii expuși la metadonă, studiul nu a găsit nicio legătură semnificativă între doza maternă și severitatea simptomelor. Concentrațiile de droguri din cordon nu diferă semnificativ între cazurile severe și cele ușoare.

De ce nu ajută reducerea dozei?

Aceste rezultate pun la îndoială practica de a reduce dozele pentru a preveni sindromul de sevraj neonatal.

„Studiul nostru arată că această îngrijorare nu are suport științific”, explică Courtney Townsel, MD, MS.

Am măsurat direct nivelurile de droguri și metaboliți în țesutul cordonului.

Ce înseamnă pentru pacienți?

O expunere mai mare nu a dus la un sevraj mai sever. Reducerea dozei pune în pericol doar mama.

Eșantionul a fost relativ mic, iar diversitatea etnică a fost limitată. Rezultatele nu susțin ideea că drogurile nu au niciun efect asupra oricărui aspect al sevrajului neonatal. Ele nu elimină necesitatea unui monitorizare riguroasă și a îngrijirii adecvate pentru nou-născuții expuși. Studiul a fost finanțat de Fundația Societății pentru Medicină Materno-Fetală, ACOG și Fundația Robert Wood Johnson.

Care sunt limitele cercetării?

Sindromul de abstinență neonatală rămâne o cauză majoră de spitalizare a bebelușilor născuți de mame cu tulburări de consum de substanțe.

Deși intervențiile farmacologice, precum metadona și buprenorfina, stabilizează sănătatea mamei, persistența simptomelor de sevraj la aproape jumătate dintre acești copii evidențiază complexitatea neuroadaptezii fetale.

Faptul că reducerea dozei nu atenuiază severitatea sugerează că medicii ar trebui să prioriteze stabilitatea mamei în fața reducerilor agresive, asigurând suport constant și bazat pe dovezi atât pentru mamă, cât și pentru copil, în perioada postpartum.