Insecte în spitale: un pericol real de infecție?

Ce preferi, Clostridium difficile sau ploșnițe?

Insectele din spitale pun doctorii în faţa unor dileme clinice majore. Care sunt protocoalele de criză în chirurgie și modul în care pacienții sunt protejați.

Gândacii de bucătărie, ploşniţele şi muştele nu au ce căuta în spitale sau în alte instituţii medicale. Cu toate acestea, medicii se ciocnesc adesea de ele.

Insectele ajung în saloane pe hainele pacienţilor, se deplasează pe podele şi, conform unui sondaj efectuat în rândul companiilor de dezinsecţie, apar chiar şi în sălile de operaţie sau în maşinile RMN.

Când apar, aceste creaturi dau naştere unor dileme clinice majore. Specialiştii în prevenirea infecţiilor şi medicii care au trecut direct prin astfel de situaţii încearcă acum să stabilească cele mai bune practici pentru gestionarea infestărilor.

În paralel, ei efectuează studii pentru a înțelege mai bine riscurile reale pentru pacienți, potrivit Medscape.

ploşniţe versus bacterii Prezența ploșnițelor și teama de a le aduce acasă de la locul de muncă cauzează un stres imens în rândul personalului medical. Impactul psihologic este atât de mare, încât asistentele medicale folosesc uneori mai multe echipamente de protecție ploșnițe decât infecții bacteriene severe. În comunităţile de asistenţă medicală online, jocurile „ce ai alege?” dezvăluie o realitate surprinzătoare.

Întreabă dacă preferă să intre în camera unui pacient cu Clostridium diffile sau cel cu ploşniţe, majoritatea copleşitoare a ales bacteria. O altă variantă a dilemei echilibrează cinci pacienți cu COVID-19 și un pacient cu ploșnițe, iar rezultatul a fost similar. „Dacă spui cuvântul” ploșniță, „te trezești tot timpul cu tot personalul îmbrăcat în costume materiale periculoase,” spune Dr.

Stephanie Stroever, specialist la Texas Tech University of Lubbock. În trecut, Stroever a condus departamentul de prevenire a infecţiilor într-un spital unde muştele de canalizare au fost descoperite chiar în zona chirurgicală centrală.

„Mi-am spus,” de unde vin astea?

În funcție de modul în care evaluați riscul, opțiunile sunt radicale: fie închideți totul și re-sterilizați fiecare obiect, fie găsiți o modalitate de a continua activitatea și de a proteja pacienții în același timp.

Pot insectele din spitale pune în pericol sănătatea pacienților?

Provocarea a fost că nu există dovezi clare de risc direct pentru bolnavi, explică dr. Stephanie Stroever.

Stroever a prezentat această situație la o conferință de specialitate din 2024 și au fost împărtășite opiniile colegilor.

Unii au sugerat eliminarea muştelor fără a perturba operaţiunile, în timp ce alţii au cerut reprocesarea întregului echipament, o măsură extrem de scumpă care ar strica programul spitalului.

În cele din urmă, conducerea a decis să reproceseze doar obiecte cu urme vizibile de murdărie lăsate de insecte. Celelalte kituri, fiind sigilate, au rămas pe poziţie.

Ulterior, Stroever a publicat o analiză amplă în revista Antimicrobian Stewardship & Healthcare Epidemiology. Concluzia a fost clară. Deși insectele din spitale poartă agenți patogeni periculoși, legăturile directe cu infecțiile la pacienți sunt dificil de demonstrat cu date fiabile.

Lipsa datelor oficiale şi teama de stigmatizare Studiul a relevat o altă problemă: spitalele evită publicarea datelor despre aceste incidente deoarece se tem să-şi distrugă reputaţia.

Cred că ne place să ne prefacem că insectele nu există.

Sunt acolo, dar nimeni nu scrie despre asta, spune Stroever. Din cele 73 de studii analizate în revizuire, doar patru au încercat să demonstreze capacitatea insectelor de a transmite boli. Unul dintre ei a investigat rolul gândacilor într-un focar de infecţie într-o instituţie de terapie intensivă.

După aplicarea unor măsuri stricte de desicare, pacienţii au încetat să mai ia bacteria timp de trei luni. Când a apărut un gândac, a apărut un nou caz de infecţie. California soluţie. Un protocol strict pentru operaţiunile din această primăvară, Dr. Jennifer R. Long, oftalmolog la Kaiser Permanent în California, a prezentat o strategie concretă pentru gestionarea acestei crize în operaţiunile de cataractă.