Locuitorii de pe litoral, mai bolnavi la vârsta mijlocie

Sărăcia și migrația selectivă

Oamenii care trăiesc aproape de litoral ar putea avea o sănătate mai precară la vârsta de mijloc. Această concluzie, aparent contraintuitivă, vine în urma unui studiu amplu realizat în Anglia și Țara Galilor de cercetători de la Universitatea din Londra (UCL).

Studiul, publicat în revista BMJ Public Health, arată că persoanele de vârstă mijlocie care locuiesc în apropierea mării sunt mai predispuse la probleme cronice de sănătate. Însă, contrar așteptărilor, această situație nu este cauzată de viața pe mare în sine, ci de o combinație complexă de factori socio-economici și migrație selectivă a populației.

„Starea precară de sănătate în comunitățile costiere nu este determinată de apropierea de mare, ci de o combinație de privare socio-economică și migrație selectivă, în care persoanele cu probleme de sănătate sunt mai susceptibile să rămână sau să se mute în aceste zone”, a explicat profesorul Stephen Jivraj, autorul principal al studiului. Mai exact, persoanele care au părăsit zonele de coastă înainte de vârsta de 42 de ani aveau, în general, o sănătate mai bună decât cele care au rămas sau s-au mutat în aceste regiuni.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au analizat datele a peste 28.000 de persoane incluse în două studii britanice pe termen lung, monitorizând participanții de la copilărie până la vârsta mijlocie. Ei au urmărit dacă persoanele care trăiesc în zonele de coastă au fost diagnosticate cu cel puțin două boli cronice până la vârsta de 46 sau 55 de ani. Printre afecțiunile analizate s-au numărat astmul bronșic, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, cancerul, bolile oculare, tulburările auditive, durerile cronice de spate și depresia.

Comunități defavorizate, șanse reduse

Rezultatele au fost elocvente: persoanele născute în 1958 care au trăit sau s-au mutat pe litoral la vârsta mijlocie au avut un risc cu cel puțin 20% mai mare de a suferi de boli cronice decât cele care au părăsit aceste regiuni între 16 și 42 de ani. Totuși, această diferență a fost explicată în mare măsură de rata sărăciei din vecinătate.

Studiul a scos la iveală că participanții care au crescut în cele mai defavorizate comunități de coastă aveau de trei ori mai multe șanse să rămână acolo decât cei din zonele de coastă mai prospere. În același timp, persoanele care s-au mutat ulterior la mare proveneau de obicei din cartiere mai puțin dezavantajate, dar au ajuns să trăiască în comunități mai sărace.

Profesorul Jivraj a subliniat că, în mod paradoxal, apropierea de mare poate avea și efecte benefice asupra sănătății, cum ar fi un nivel mai scăzut de poluare și posibilitatea de a reduce stresul prin plimbări în natură. Cu toate acestea, declinul industriilor tradiționale, precum turismul și pescuitul, alături de oportunitățile limitate de angajare, a exacerbat inegalitățile în materie de sănătate în multe comunități costiere. În plus, marea poate acționa ca o barieră geografică, îngreunând accesul la educație, locuri de muncă și transport.

Pe baza acestor rezultate, autorii studiului solicită politici dedicate comunităților de coastă dezavantajate, combinând măsuri de sănătate publică și dezvoltare economică pentru a reduce disparitățile și a îmbunătăți accesul la serviciile medicale, scrie EurekAlert.

Autorii menționează și unele limitări ale cercetării. Definiția comunităților costiere s-a bazat pe clasificarea oficială a Oficiului Național de Statistică din Regatul Unit, ceea ce ar putea duce la o anumită eroare de clasificare. De asemenea, studiul nu a analizat cât timp au locuit participanții în aceste zone și nici nu a diferențiat între diversele tipuri de comunități de coastă, cum ar fi porturile industriale, stațiunile turistice sau localitățile de pescuit.