Pacienții din România plătesc din buzunar peste un sfert din cheltuielile de sănătate

Cine reprezintă perspectiva furnizorilor de servicii?

Sistemul medical din România traversează o perioadă de transformare financiară, marcată de o creștere constantă a resurselor, dar și de persistența unor disfuncții structurale majore.

Conform analizei detaliate prezentate recent de Academia de Studii Economice din București, sub egida proiectului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, cheltuielile totale curente pentru sănătate au atins nivelul de 127,98 miliarde de lei în anul 2025.

Această cifră reflectă o majorare de 29% față de anul 2023, indicând o expansiune semnificativă a bugetului alocat sectorului sanitar.

Proiectul a fost elaborat de o echipă de specialişti şi cadre didactice, cu sprijinul activ al Reţelei de Sănătate REGINA MARIA, având ca obiectiv central cartografierea tuturor fluxurilor financiare: de la contribuţiile la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) şi alocările din bugetul de stat, până la schemele voluntare şi, nu în ultimul rând, sumele plătite direct de cetăţeni.

Deşi datele referitoare la plăţile efectuate direct de pacienţi se bazează pe estimări şi ipoteze metodologice impuse de disponibilitatea limitată a informaţiilor statistice, concluziile studiului sunt clare: povara financiară suportată din buzunarul propriu rămâne o componentă esenţială a ecuaţiei sanitare. Prof. univ. dr.

Nicolae Istudor, în calitate de Rector al Academiei de Studii Economice, a subliniat importanţa expertizei academice mobilizate pentru a oferi o imagine clară asupra mecanismelor de finanţare.

El a menţionat că documentul nu doar identifică principalii vectori ai banilor în sistem, ci oferă şi o temelie solidă pentru formularea politicilor publice, bazate pe date obiective, nu pe intuiţie.

Perspectiva furnizorilor de servicii este reprezentată de Fady Chreih, directorul general al Reţelei REGINA MARIA. Acesta a atras atenţia asupra faptului că, deşi bugetul creşte anual – un indicator pozitiv –, este imperios necesar să se discute despre eficienţa utilizării acestor fonduri şi despre impactul concret asupra experienţei pacientului.

Chreih a pledat pentru o continuă creştere a finanţării publice, dar şi pentru democratizarea accesului la abonamentele medicale şi asigurările private.

Care este problema recurrentă identificată de cercetători?

El a insistat ca dialogul dintre autorităţi şi furnizori, atât publici, cât şi privaţi, să pornească de la nevoile reale ale populaţiei, plasând prevenţia, diagnosticarea precoce şi accesul facil la servicii ambulatorii pe primele locuri ale agendei strategice.

Analiza tehnică, condusă de conf. univ. dr. Sorin Anagnoste, relevă o schimbare structurală importantă: contribuţiile sociale de sănătate acoperă acum puţin peste jumătate din totalul cheltuielilor sistemului. Aceasta este prima dată când acest prag a fost depăşit, fenomen explicat prin extinderea bazei de contribuitori şi prin creşterea nivelului salariilor. Paradoxal, în timp ce ponderea FNUASS a crescut, dependenţa acestuia de subvenţiile din bugetul de stat s-a diminuat.

Totuşi, independenţa totală faţă de stat nu s-a materializat, deoarece aproape 28% din costurile totale ale sănătăţii provin din surse private, iar plăţile directe ale pacienţilor rămân a doua sursă majoră de finanţare, imediat după CASS.

O problemă recurentă, identificată de cercetători, este dezechilibrul distributiv al resurselor. Aproape 80% din bugetul sistemului este absorbit de spitale şi achiziţionarea de medicamente, lăsând serviciilor ambulatorii doar circa 20% din total.

Deşi ritmul de creştere a finanţării ambulatoriului a fost superior celui al spitalizării, paradigma dominantă rămâne centrată pe tratarea bolii, nu pe prevenirea ei.

Studiaţii propun ca medicina de familie şi serviciile comunitare să devină piloni strategici pentru a reduce presiunea exercitată asupra secţiilor de internare şi pentru a optimiza cheltuielile.

Accesul la asigurarea de sănătate continuă să prezinte lacune semnificative. Deşi numărul persoanelor care contribuie la sistem a urcat la 9,66 milioane, coada celor rămaşi neasiguraţi s-a lungit, ajungând la 2,92 milioane de cetăţeni. Această cifră subliniază urgenţa extinderii acoperirii şi a finanţării explicite din bugetul de stat, în special pentru categoriile vulnerabile ale populaţiei.

Diferenţele de tratament financiar dintre furnizorii publici şi privaţi constituie altă zonă critică. Tarifele decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu reflectă integral costurile reale ale serviciilor prestate. Spitalele publice beneficiază, însă, de transferuri suplimentare pentru cheltuieli cu personalul şi de alte surse de finanţare publică, o situaţie care nu se aplică în mod egal unităţilor private.

În consecinţă, în spitalele private, diferenţa dintre tarif şi cost real este suportată de pacient, sub forma unei contribuţii personale. Autorii studiului recomandă recalcularea tarifelor pe baza costurilor efective şi aplicarea principiului finanţării similare pentru aceeaşi prestaţie medicală, indiferent de natura juridică a furnizorului.