Pericolul ascuns din struguri: Ce trebuie să știi despre glifosat și riscurile majore pentru sănătate

Această substanță este folosită pentru combaterea vegetației nedorite în numeroase culturi

Substanță toxică ascunsă în coaja strugurilor: Ce trebuie să știi despre glifosat și pericolele pentru sănătate

Utilizarea pe scară largă a erbicidelor în agricultură a pus în lumină întrebări fundamentale legate de securitatea hranei pe care o consumăm. Glifosatul, substanța activă din acest tip de produs, a fost clasificată de autoritățile internaționale drept „probabil cancerogen” pentru ființele umane. Această etichetă a declanșat o val de îngrijorare publică și a stârnit dezbateri aprinse privind impactul asupra sănătății și al mediului. Deși această substanță este concepută pentru a facilita munca fermierilor prin eliminarea buruienilor, ea poate ajunge în contact cu solul și cu culturile, lăsând reziduuri care pot ajunge în farfurile noastre. Strugurii se află printre produsele care stârnesc cele mai multe întrebări în acest context. Dr. Răzvan Vintilescu detaliază ce se știe despre această moleculă, care sunt pericolele evaluate de cercetători și ce pași practici pot diminua expunerea la resturile de pesticide.

Glifosatul este o moleculă chimică creată pentru a ușura activitățile agricole globale, distruge vegetația nedorită care sufocă culturile. „Vorbesc despre o substanță toxică care poate declanșa afecțiuni grave, disponibilă liber în orice localitate și online. O poți găsi pe coaja fructelor, dar și în miezul lor. Rareori se discută despre acest risc ascuns, iar tu trebuie să acorzi atenție subiectului, mai ales dacă mănânci struguri neclătiți. Este vorba despre o substanță concepută pentru a facilita munca fermierilor din întreaga lume, eliminând buruienii care concurează cu plantele cultivate pentru resurse. Substanța se numește glifosat și este cunoscută ca erbicid cu acțiune totală”, explică dr. Răzvan Vintilescu în postarea sale pe Instagram.

Această substanță este folosită pentru combaterea vegetației nedorite în numeroase culturi. Prin eliminarea buruienilor, producătorii pot gestiona mai eficient terenurile și pot reduce competiția pentru apă și nutrienți. Totuși, utilizarea acestor produse ridică întrebări privind posibilitatea apariției reziduurilor în mediu și în alimente. Gradul de risc variază în funcție de tehnica de aplicare, de tipul culturii și de condițiile de expunere.

Pe măsură ce erbicidul acționează asupra buruienilor, o parte din produs poate ajunge în contact cu culturile agricole. „Reziduurile pot ajunge treptat din câmpurile de porumb sau de grâu direct în farfuria ta”, afirmă medicul. În podgorii, producătorii aplică aceste substanțe pentru a controla vegetația dintre rândurile de viță-de-vie. Această practică simplifică lucrările agricole și menține în stăpânire vegetația nedorită. Totuși, prezența glifosatului în apropierea viței nu implică automat că strugurii conțin acest erbicid. Pentru a stabili dacă există reziduuri și în ce cantități, sunt necesare analize de laborator. Rezultatele se compară apoi cu limitele legale aplicabile pentru produsul alimentar respectiv.

Când savurezi un strugure proaspăt, este firesc să te întrebi dacă conține resturi de pesticide. De aceea, este esențial să înțelegem modul de utilizare a acestor substanțe și pericolele legate de expunerea la ele. Glifosatul este unul dintre cele mai studiate erbicide în ultimele decenii. Cercetările au examinat posibilele efecte asupra celulelor umane, ADN-ului, sistemului endocrin și mai multor organe. În 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC), o agenție a Organizației Mondiale a Sănătății, a plasat glifosatul în grupa 2A, considerând-l „probabil cancerogen pentru oameni”. Această decizie s-a bazat pe dovezi limitate privind cancerul la ființele umane și pe dovezi suficiente din studiile pe animale de laborator. Printre aspectele analizate s-a numărat posibila legătură dintre expunerea la această substanță și limfomul non-Hodgkin. Această clasificare indică un potențial pericol, dar nu înseamnă că orice contact cu ea provoacă inevitabil cancer.

O altă direcție de cercetare se concentrează pe microbiota intestinală

Pentru evaluarea riscului concret contează nivelul de expunere, durata acesteia și dovezile disponibile.

Cercetătorii au examinat și posibilele efecte ale glifosatului asupra sistemului endocrin, fertilității, ficatului și sistemului nervos. Unele studii experimentale au identificat efecte biologice care cer investigații suplimentare. Totuși, rezultatele nu demonstrează automat că expunerea obișnuită prin alimentație declanșează dereglări hormonale, avorturi spontane, pubertate precoce, ficat gras sau afecțiuni neurodegenerative precum Parkinson și Alzheimer. Este crucial să distingem între efectele observate în condiții de laborator și cele demonstrate la ființe umane în viață reală. În plus, pericolele asociate unui produs pe bază de glifosat pot depinde și de celelalte componente din formulă. Prin urmare, concluziile unui studiu despre o anumită formulare nu se aplică automat tuturor produselor care conțin această moleculă activă.

O altă direcție de cercetare se concentrează pe microbiota intestinală, comunitatea de microorganisme care locuiesc în intestin și susțin digestia și imunitatea. Unele cercetări experimentale au analizat posibilitatea ca această substanță să afecteze anumite microorganisme și echilibrul microbiotei. Cu toate acestea, dovezile actuale nu permit concluzia că expunerea alimentară obișnuită declanșează direct sindromul de intestin iritabil sau boli autoimune. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica eventualele efecte asupra organismului uman și relevanța lor în condiții obișnuite de expunere.

Există câteva pași practici prin care poți diminua o parte dintre reziduurile de pe suprafața fructelor și legumelor. Aceste metode nu garantează însă eliminarea completă a pesticidelor. Primul pas este spălarea temeinică sub jet de apă înainte de consum. Această măsură ajută la îndepărtarea murdăriei și poate reduce o parte dintre reziduurile de la suprafață. Totuși, spălarea nu elimină neapărat toate resturile și nu poate îndepărta substanțele care au pătruns deja în interiorul alimentului. În cazul strugurilor, clătește bine fiecare ciorchine și acordă atenție boabelor.

Unele cercetări au arătat că soluțiile pe bază de bicarbonat de sodiu pot îndepărta anumite pesticide de pe suprafața unor fructe și legume. Eficiența variază însă în funcție de substanța analizată și de caracteristicile alimentului. Nu există suficiente dovezi pentru a afirma că bicarbonatul elimină eficient glifosatul din toate fructele și legumele. Prin urmare, această metodă nu trebuie văzută ca o garanție de siguranță. La fel, spălarea cu oțet nu asigură îndepărtarea completă a pesticidelor. Efectul depinde de tipul reziduului și de aliment, iar această tehnică nu este o soluție sigură pentru eliminarea glifosatului. Pentru consumul zilnic, clătirea temeinică sub jet de apă rămâne o măsură simplă și utilă.

Pe piață există și produse speciale destinate curățării fructelor și legumelor. Acestea nu garantează eliminarea tuturor pesticidelor și nu trebuie considerate o metodă de protecție absolută. Respectă instrucțiunile producătorului și clătește bine alimentele înainte de consum. Decojirea poate reduce anumite reziduuri de pe suprafață, dar eficiența depinde de substanță și de modul în care aceasta a ajuns în aliment. Metoda nu se aplică tuturor produselor și nu este practică pentru struguri. În final, produsele certificate ecologic reprezintă o alternativă pentru cei care doresc să limiteze expunerea la anumite pesticide, deoarece în agricultura ecologică utilizarea glifosatului este interzisă. Totuși, certificarea ecologică nu înseamnă absența absolută a tuturor reziduurilor. Contaminările accidentale din mediul înconjurător sunt posibile, iar siguranța unui produs trebuie evaluată în funcție de dovezile disponibile.