Profesoară de 23 de ani a leșinat: deficit sever de vitamina

Cazul lui Saskia se înscris într-un context îngrijorător pentru sănătatea publică din Marea Britanie

Carență ascunsă: Cum o profesoară de 23 de ani a descoperit un deficit critic de vitamina D după ce a pierdut cunoștința la locul de muncă

Un caz recent, relatat de BBC la sfârșitul lunii octombrie 2026, pune în lumina reflectoarelor o problemă de sănătate publică care afectează un număr alarmant de tineri din Regatul Unit. Povestea se învârte în jurul lui Saskia Reeves-Priestley, o profesoară specializată în educație pentru copii cu nevoi speciale, care a suferit un episod de leșin brusc în timpul orei de lucru. Incidentul a revelat o deficiență severă de vitamina D, un aspect pe care tânăra nu l-ar fi identificat niciodată fără testarea clinică.

Înainte de acel moment critic, Saskia se considera o persoană în plină formă fizică. Sportul era o parte esențială a vieții sale; juca fotbal ca portară de patru ori pe săptămână. Această rutină activă o determinase să creadă că nu are nicio problemă nutrițională. Totuși, în ziua incidentului, starea ei s-a deteriorat brusc. Tânăra a descris pentru BBC simptomele premergătoare pierderii cunoștinței: amețeală intensă, greață, palpitații și o senzație de căldură excesivă. După aceste semne, a leșinat.

Investigațiile medicale ulterioare au dezvăluit că nivelul de vitamina D din sângele ei era extrem de scăzut, cu valori aproape inexistente. Această descoperire a fost o surpriză, deoarece nu observase anterior simptome clare ale unei carențe. Este important de precizat, din punct de vedere medical, deși deficitul a fost identificat după episodul de leșin, nu este demonstrat științific că lipsa vitaminei a fost cauza directă a pierderii cunoștinței. Amețeala, palpitațiile și leșinul pot avea și alte cauze, precum tulburări de ritm cardiac sau probleme circulatorii, care necesită o evaluare medicală distinctă.

Cazul lui Saskia se înscris într-un context îngrijorător pentru sănătatea publică din Marea Britanie. Conform celui mai recent raport al National Diet and Nutrition Survey, bazat pe datele colectate între 2019 și 2023, proporția persoanelor cu niveluri scăzute de vitamina D variază semnificativ în funcție de grupul de vârstă. Datele arată că 23% dintre adolescenții cu vârste între 11 și 18 ani aveau un deficit de vitamina D. La adulții cu vârste între 19 și 64 de ani, această cifră scade la 18%. La persoanele de peste 65 de ani, procentul este de 12%. În cazul copiilor cu vârste între 4 și 10 ani, 10% prezentau valori insuficiente.

Deficitul a fost definit printr-o concentrație sanguină a 25-hidroxivitaminei D sub 25 nmol/L, ceea ce echivalează cu 10 ng/mL. Acesta este pragul folosit în evaluările de sănătate publică britanice, deși alte organizații medicale utilizează limite diferite pentru a interpreta nivelurile insuficiente. Aceste cifre nu implică neapărat că un sfert dintre adolescenți suferă de boli osoase, ci indică că aceștia prezintă valori asociate cu un risc crescut de probleme musculoscheletale.

Una dintre provocările majore în diagnosticarea carenței este lipsa unor simptome specifice în stadiile inițiale. Multe persoane cu niveluri scăzute nu prezintă manifestări evidente, iar altele atribuie disconfortul oboselii sau stresului. Un deficit important sau prelungit poate duce la slăbiciune musculară, dureri osoase persistente, dificultăți la efort și risc crescut de căderi și fracturi, mai ales la vârstnici. În formele severe, deficitul poate provoca osteomalacie la adulți, o afecțiune caracterizată prin mineralizarea insuficientă a oaselor, iar la copii poate duce la rahitism. Potrivit NHS, lipsa prelungită favorizează pierderea masei osoase și slăbiciunea musculară. Deși oboseala este raportată de pacienți, ea este un simptom nespecific, în timp ce leșinul și palpitațiile nu sunt semne caracteristice ale unei simple carențe de vitamina D.

Diagnosticul se face printr-o analiză de sânge numită 25-OH vitamina D, principalul marker al rezervelor din organism

De ce poate apărea deficitul chiar și la persoanele care fac sport? Vitamina D se distinge prin capacitatea organismului de a o sintetiza la nivelul pielii sub acțiunea radiațiilor ultraviolete B. Totuși, activitatea fizică regulată nu garantează un nivel adecvat. O persoană poate fi foarte activă, dar să petreacă majoritatea timpului în spații închise sau să aibă o expunere solară insuficientă. Riscul de deficit este mai mare la persoanele care petrec puțin timp în aer liber, la cele cu piele mai închisă la culoare (melanina reduce sinteza cutanată), la cele care se acoperă mult, la cele cu boli care afectează absorbția grăsimilor (boala celiacă, boala Crohn), la cele care au făcut intervenții bariatrice, la cele cu boli hepatice sau renale și la cele care iau medicamente care interferează cu metabolismul vitaminei. Persoanele în vârstă sunt deosebit de vulnerabile, deoarece capacitatea pielii de a produce vitamina D scade odată cu vârsta.

Deși protecția UV este esențială pentru prevenirea cancerului de piele, nu se recomandă expunerea excesivă la soare ca metodă de corectare a deficitului.

Diagnosticul se face printr-o analiză de sânge numită 25-OH vitamina D, principalul marker al rezervelor din organism. Rezultatele se exprimă în ng/mL sau nmol/L, unde 1 ng/mL echivalează cu 2,5 nmol/L. În Marea Britanie, valoarea de 25 nmol/L (10 ng/mL) reprezintă pragul sub care riscul este considerat crescut pentru prevenirea problemelor musculoscheletale la nivel de populație. Testarea nu este necesară pentru fiecare persoană sănătoasă, ci este utilă când există simptome sugestive, afecțiuni osoase sau factori de risc importanți. La pacienții cu deficit sever, medicul poate cere analize suplimentare pentru calciu, fosfor, fosfatază alcalină sau parathormon, pentru a evalua impactul asupra metabolismului osos.

Din punct de vedere nutrițional, vitamina D se găsește în cantități semnificative în peștele gras (somon, sardine, macrou, hering), gălbenușul de ou și alimentele fortificate. În anumite țări, laptele, cerealele și produsele tartinabile sunt îmbogățite pentru a crește aportul de vitamină. Profesorul Martin Hewison, de la Universitatea din Birmingham, a sugerat pentru BBC că extinderea fortificării alimentelor merită luată în considerare, având în vedere persistența deficitului. El a subliniat că rahitismul continuă să existe, deși vitamina D a fost descoperită acum aproape un secol.

Recomandările de suplimentare variază în funcție de vârstă și contextul medical. În Marea Britanie, NHS sfătuiește adulții și copiii de peste patru ani să ia în considerare un supliment de 10 micrograme (400 UI) zilnic, în special în toamnă și iarnă. Pentru persoanele cu risc crescut, suplimentarea poate fi necesară pe tot parcursul anului. Această doză este o recomandare de prevenție, nu un tratament pentru deficit sever confirmat. La niveluri foarte scăzute, medicul poate prescrie doze mai mari pentru o perioadă limitată, cu monitorizare. Administrarea excesivă poate duce la hipercalcemie, o creștere periculoasă a calciului care poate dauna rinichilor și altor organe.

Experții citați de BBC avertizează că deficitul în copilărie și adolescență poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății osoase. Endocrinologul pediatric Suma Uday a atras atenția asupra riscului ca problema să se prelungească din adolescență până la vârsta adultă și, la femei, să afecteze perioada sarcinii. Un deficit sever la mamă poate influența sănătatea osoasă a copilului, de aceea prevenția este crucială încă dinaintea nașterii.

În final, pentru Saskia Reeves-Priestley, episodul a fost un punct de cotitură. Ea ia acum suplimente de vitamina D și a reînceput antrenamentele de fotbal, conștientă de importanța monitorizării nivelurilor de vitamină.