Scrisoare de la redactorul-șef: Cancerul pulmonar poate arăta ca oricine

Ce îți amintești despre acea perioadă și cum te-ai simțit liniștit când instinctul tău ți-a spus altfel?

Gini Harrison este mamă, psihologă și profesor în Regatul Unit. Harrison n-a fumat niciodată în viața ei și trăiește cu cancer pulmonar pozitiv la stadiul 4 EGFR.

Fotografia de Gini Harrison Până la 1 din 5 cazuri de cancer pulmonar din Statele Unite apar la persoane care nu au fumat niciodată, dar imaginea noastră a bolii nu a ajuns la capăt.

Editorul-șef al Healthline, Robin Hough, vorbește cu Gini Harrison, un psiholog și prietenul său de aproape 30 de ani, al cărui singur simptom era o durere de umăr datorată alăptării.

Diagnosticul de cancer pulmonar pozitiv la EGFR în stadiul 4 a durat aproape nouă luni.

Ei discută despre testare, cancerul pulmonar mai devreme, și filmul documentar, Our Lungs: Time to Breathe, care urmărește regizorul Sarah Li și familia lui Alex, o tânără de 24 de ani care a murit la câteva săptămâni după diagnostic.

Imaginați-vă pe cineva cu cancer pulmonar. Imaginați-vă acum un jucător de fotbal de 24 de ani în vârstă de vârstă. O regizoră de la începutul anilor 40 cu o cameră în mână, făcând ceea ce iubește cel mai mult. O mamă ocupată de doi copii, cu un umăr atât de dureros încât nu poate să-și ridice nou-născutul, dar se luptă să obțină un diagnostic. Diferența dintre imaginea din mintea noastră și persoanele care au fost diagnosticate costă timp. Și timpul e singurul lucru cu cancerul pulmonar pe care nu-l poți recupera.

Știm că cancerul pulmonar este cel mai frecvent cancer din întreaga lume și principala cauză a morții din cauza cancerului.

În timp ce, în multe țări, rata de cazuri de cancer pulmonar scade pe măsură ce mai puțini fumează, cancerul pulmonar la persoanele care nu au fumat este în creștere la nivel mondial, atât în proporție, cât și în număr absolut. Conform CDC, până la 20% din cancerele pulmonare diagnosticate în SUA sunt la oameni care nu au fumat niciodată. Datele sugerează că cancerul pulmonar al non-fumatorilor este acum una dintre cele mai frecvente cauze de deces legate de cancer în întreaga lume. Numerele sunt scurte.

Cancerul pulmonar poate afecta pe oricine.

Și asta include tinerii - ca Alex, unul dintre subiectele unui nou documentar scurt puternic comandat de caritatea EGFR Cancer pulmonar pozitiv UK pentru campania lor Our Lungs: Time to Breathe.

Alex era un fotbalist de 24 de ani care a murit la doar câteva săptămâni după ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar pozitiv la receptorul factorului de creștere epidermal (EGFR), după mai multe diagnosticuri greșite care s-au născut din faptul că nimeni nu a suspectat cancerul pulmonar la o persoană atât de tânără, sănătoasă și fără istoric de fumat. Filmul a fost realizat de regizorul Sarah Li, care a fost diagnosticată cu cancer pulmonar EGFR+ în stadiul 4 în aprilie 2024, la doar o lună după ce Alex a murit de aceeași mutație a bolii, și-și descrie călătoria cu vinovăția supraviețuitorului, ceea ce un diagnostic anterior ar fi putut însemna pentru Alex, și ce înseamnă acest fapt pentru viitorul ei.

Înainte de luna de conștientizare a cancerului pulmonar din noiembrie, m-am așezat cu prietena mea, Gini Harrison, să discutăm despre film, despre propria ei călătorie și de ce a prinde cancerul pulmonar mai devreme contează atât de mult. Gini este profesor de psihologie la Universitatea deschisă, un administrator al cancerului pulmonar pozitiv EGFR UK, ea este, de asemenea, mama de sus a acestei piese, a cărei umăr bolnav a fost inițial atribuit posturii de alăptare.

Acest interviu a fost modificat ușor pentru claritate și lungime. Cancer pulmonar pozitiv EGFR: semne de avertizare Du-mă înapoi la început. Care au fost primele simptome, și ce ți s-a spus?

Gini Harrison: Mi-am născut fiul, Michael, în februarie 2021 și era în concediu de maternitate. Fiica mea, Emily, avea cinci ani. Cred că durerea de umăr a început în jurul lunii martie, dar asta a fost tot.

Fără tuse, fără respirație. nimic care să mă facă să mă gândesc la plămâni. Inițial, mi-au dat analgezice, ceea ce m-a ajutat puțin. Dar durerea s-a înrăutățit. În cele din urmă, am început să-mi pierd mișcarea și puterea brațului, și a ajuns la punctul în care nu mai puteam să-mi ridic fiul. Totul se întâmpla în timpul COVID-ului, așa că întâlnirile mele erau prin telefon.

În cele din urmă, după luni de zile fără a fi examinat față în față, am plătit să mă duc la un specialist în umeri. De îndată ce mi-a atins umărul și practic am sărit din scaun, a știut că ceva nu e în regulă. El a comandat un RMN, care a arătat o tumoare în umărul meu și o altă în plămânii mei superioare drepte.

În decembrie 2021, mi s-a diagnosticat cancerul pulmonar de stadiu IV.

Ce îți amintești despre acea perioadă și cum te-ai simțit liniștit când instinctul tău ți-a spus altfel? Gini Harrison: Nu mă gândeam, asta trebuie să fie cancer.

Mă gândeam doar, de ce nu se îmbunătățește asta? Gini Harrison a fost diagnosticat cu cancer pulmonar pozitiv la EGFR în stadiul 4. Diagnosticarea a durat nouă luni.

Foto de Gini Harrison Am simțit că nimeni nu mă asculta cu adevărat. Inițial, explicația despre alăptare avea sens, și m-a liniștit foarte mult. Dar în timp, liniștea nu a fost la fel ca ceea ce am experimentat.

Gini Harrison și eu cred că distincția contează. Pacienții nu ar trebui să-și identifice propria boală înainte de a primi ajutor. Ar trebui să fii capabil să spui că ceva e în neregulă și să fii ascultat.

Ce ți-a trecut prin minte când ai auzit „cancer pulmonar”? Ai avut vreuna dintre ipotezele pe care acum le respingi?

A fost devastator.

Multe dintre primele mele întrebări au fost despre copii: Cum îi vom spune? Voi fi aici să-i văd crescând? Mă vor aminti?

Cine a spus că cancerul pulmonar e doar pentru fumători?

Brusc, a apărut un semn de întrebare despre un viitor pe care l-am luat ca pe un adevăr. Am fost, de asemenea, complet șocat de tipul de cancer. Dacă cineva ar fi spus cancer de sân, nu cred că m-aș fi surprins.

Dar cancerul pulmonar?! Întotdeauna l-am asociat cu fumatul, și n-am fumat niciodată. Nu mi-am imaginat că mi se poate întâmpla acest cancer.

Așa că da, am avut câteva ipoteze pe care le contest acum. Înțeleg cât de înrădăcinate sunt, pentru că și eu le-am avut. Cum arată cancerul pulmonar când oamenii află că ai cancer pulmonar, ce spun?

Care e prima întrebare pe care ți-o pui? Gini Harrison: Oamenii sunt adesea șocați, și una dintre primele întrebări este dacă fumez.

Cum ar trebui să arate cineva cu cancer pulmonar?

O mamă care își ține copilul? Un tânăr jucător de fotbal? Cu cineva cu care lucrezi?

Pot arăta ca oricare dintre acești oameni. Gini Harrison și de multe ori arată sănătoși. Asta nu înseamnă că totul este ușor sau că nu există efecte secundare.

Înseamnă că nu poți să spui cu ce se confruntă cineva uitându-te la ei. Cred că am dat cancerului pulmonar o imagine publică atât de îngustă încât oamenii din afara acestuia pot deveni aproape invizibili. Te-a întrebat cineva vreodată dacă fumezi?

Cum răspunzi, și cum ar trebui să aterizeze? - Da! Odată, am vorbit cu un doctor despre o problemă respiratorie după radioterapie. El a întrebat, Cât ai fumat?

În cele din urmă simți că trebuie să-ți explici diagnosticul sau chiar să justifici faptul că ești încă aici.

Gini Harrison Când oamenii întreabă despre fumat, încerc să-ți explic că n-am fumat niciodată și cu siguranță nu sunt singură. Niciodată să nu fumezi nu te face imun. Dar sunt foarte clar că nimeni nu merită cancer de plămâni, indiferent dacă a fumat sau nu. Nu ar trebui să creăm o ierarhie a celor care merită compasiune. Istoria fumatului este importantă din punct de vedere medical. Dar în conversația personală, Cum te simți?

este un loc mult mai amabil de început.

Genetica și testarea biomarkerilor Explicați biomarkerul sau testarea genetică ca și cum aș fi un prieten (ceea ce sunt!) care nu a auzit niciodată de el.

De ce contează? Cancerul pulmonar nu este o singură boală. Doi oameni pot avea ambii cancer de plămâni, dar schimbările diferite ale celulelor lor pot determina acest cancer.

Genele conțin instrucțiunile care spun celulelor noastre cum să lucreze, inclusiv când să crească și să se divizeze. Schimbările în aceste gene (numite mutații) pot determina celulele să continue să se divizeze atunci când nu ar trebui, formând o tumoare.

În cazul meu, există o mutare într-un gen numit EGFR.

Cancerul pulmonar pozitiv la EGFR este un tip de cancer pulmonar non- cu celule mici cauzat de o mutație genetică a genului EGFR, care menține receptorul EGFR activat, ducând la creșterea necontrolată a celulelor și la o supraviețuire îmbunătățită a celulelor canceroase.

Testarea biomarkerilor arată aceste modificări, precum și alte caracteristici ale cancerului care pot ghida tratamentul. Dacă știm ce ajută cancerul să crească, poate exista un medicament care să-l țintească în mod specific. Cuvântul genetic poate suna înfricoșător, mai ales când ai copii.

Dar aceste modificări se dezvoltă de obicei în celulele canceroase în timpul vieții unei persoane.

Nu sunt neapărat moștenite. De ce este atât de important diagnosticul timpuriu Ce ai spune cuiva care citește asta și care are un simptom care nu va dispărea?

Vă rugăm să verificați. Și dacă persiste, se înrăutățește sau nu se îmbunătățește cu tratamentul, întoarce-te. Explicați ce s-a schimbat și cum vă afectează viața.

Întrebați: Ce se întâmplă în continuare dacă acest lucru nu se îmbunătățește? Simptomele nu arată întotdeauna ca simptomele pulmonare. A mea a fost durere de umăr.

Cancerul pulmonar poate semăna cu oricine: investigați simptomele persistente, neexplicabile, indiferent de vârstă sau istoric de fumat. Gini Harrison Cele mai multe simptome se vor dovedi a fi altceva decât cancer. Dar când simptomul continuă să se agraveze, explicația inițială trebuie reconsiderată.

Riscul mai mic nu înseamnă că nu există nici un risc. Și nu vreau ca toată responsabilitatea să cadă pe pacienți pentru a continua să împingă.