Simptomele rușinoase ale perimenopauzei și cum pot fi atenuate

Ce simptome au femeile?

Simptomele perimenopauzei au fost adesea confundate cu stresul, depresia sau oboseala cronică (și uneori poate fi vorba și de asta). În plus, fluctuațiile hormonale, destul de greu de monitorizat prin teste standard, au făcut ca semnalele pacientelor să nu fie luate prea în serios.

Astăzi însă subiectul devine tot mai vizibil, în primul rând pentru că femeile au decis să nu mai sufere în tăcere și cer soluții medicale concrete pentru problemele cu care se confruntă.

Persoane publice vorbesc despre experiențele lor și normalizează dialogul pe această temă, s-au creat comunități online, aplicații care monitorizează sănătatea etc. Perimenopauza marchează sfârșitul perioadei fertile, în acest stadiu ovarele reducându-și progresiv producția de estrogen și progesteron. Astfel apar modificările ciclului menstrual, însă se produc schimbări și în starea fizică și starea emoțională.

Femeile se confruntă cu simptome precum: cicluri neregulate, menstruații mai scurte sau mai lungi, mai abundente sau absente, bufeuri și transpirații nocturne (senzații bruște de căldură provocate de scăderea estrogenului), tulburări de somn, schimbări de dispoziție, uscăciune vaginală, scăderea libidoului sau acumulare de grăsime abdominală. Aceste simptome încep să se manifeste, de regulă, în intervalul 40-45 ani, dar se pot instala în anumite cazuri și mai devreme, și pot dura între 2 și 10 ani.

Perimenopauza se încheie atunci când au trecut 12 luni consecutive fără menstruație, marcându-se astfel menopauza.

Ce simptome mai sunt?

Simptomele amintite mai sus, dar și altele care pot însoți această perioadă de tranziție, pot fi controlate prin abordarea unui stil de viață sănătos și, acolo unde nu este suficient, cu tratament medical, în ultima perioadă vorbindu-se tot mai mult de terapia de substituție hormonală.

Medicul Elena Ucenic, medic primar ginecolog, explică într-un interviu acordat „Adevărul” de ce terapia hormonală nu este „panaceu universal”, când este nevoie să se intervină medicamentos, de unde pornim investigațiile etc. Adevarul: Se vorbește foarte mult în ultima perioadă despre perimenopauză. De unde interesul atât de mare? S-a vorbit prea puțin în trecut?

Elena Ucenic: Da, în ultima vreme lumea a început să vorbească, pentru că există foarte multă informație și destul de puțină cunoaștere de bună calitate.

Fiecare încearcă să arate că știe cât mai mult, dar foarte puțini au o pregătire corectă în spate ca să poată trata complex și corect, integrat în ceea ce se întâmplă în viața femeii pe perioada de perimenopauză.

Cei care oferă sfaturi nu sunt doar medicii? Nu sunt doar medicii.

Și din păcate colaborarea între cei care ar fi cei mai potriviți să se ocupe de partea aceasta nu e foarte bine pusă la punct.

Cine suportă perimenopauza?

Și mă refer nu doar la medici de diverse specialități - începând de la medic de familie, medic ginecolog, medic endocrinolog, gastroenterolog-, pentru că este o perioadă în care femeile au nevoie de ajutor din mai multe parți.

Ajungi în perioada de perimenopauză undeva la jumătatea vieții, optimist vorbind, după un timp în care nu ești cu sănătatea la cote maxime.

După o perioadă în care începi să dai tot ce se poate, tot ce-i mai bun - profesional, personal, familial - și ajungi într-o stare de epuizare în care practic ar trebui să o iei de la capăt cu învățarea despre aceea ce înseamnă starea de sănătate, despre cum se îngrijește starea de sănătate, despre faptul că nu mai ești neapărat sănătos, că poți să ai niște provocări, că poți să ai o boală pe care trebuie să o tratezi. Statisticile nu sunt foarte prietenoase.

De exemplu, dacă ne luăm după statisticile din State, 6 din 10 persoane au cel puțin o boală cronică și 4 din 10 au două boli cronice undeva la vârsta adultă, la vârsta fertilă, așa cum ne place să vorbim despre femei.

Și în ceea ce privește femeile, având în vedere că presiunea e tot mai mare – trebuie să fie și frumoase, și funcționale, și performante profesional - asta se plătește.