Studiile clinice arată o reducere semnificativă a apariţiilor de EPOC cu tratamentul de studiu

Conform declarației lui Frank C

Studiile clinice evidențiază o scădere semnificativă a numărului de crize la pacienţii bolnavi de EPOC tratati cu o nouă terapie investigativă

Două studii clinice internaționale, coordonate parțial de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh, au demonstrat că administrarea unui agent biologic experimental, denumit tozorakimab, conduce la o reducere apreciabilă a numărului de exacerbări la pacienţii care suferă de bronhopneumopatie cronica obstructivă (EPOC), chiar și atunci când acestia primesc deja tratamentul standard. Rezultatele cercetării au fost publicate în ediția de azi a prestigiosei reviste New England Journal of Medicine.

Conform declarației lui Frank C. Sciurba, M. D., profesor la Departamentul de Medicină Pneumoalergică, Critică și a Somnului de la Universitatea din Pittsburgh și unul dintre coordonatorii studiului, diminuarea frecvenței crizei reprezintă unul dintre scopurile esențiale în managementul EPOC, deoarece aceste episoade aggravă semnificativ starea de sănătate, reduc calitatea vieții și influențează negativ prognoza pe termen lung. El a subliniat că datele obținute deschid calea spre o abordare terapeutică inovată, capabilă să diminueze impactul global al bolii.

EPOC este o afecțiune inflamatorie cronica a plămânilor, care produce dificultăți în respiratie și apare, în cele mai multe cazuri, ca urmare a consumului prolongat de tutun. Această boală afectează sute de milioane de persoane în întreaga lume și se classează printre cauzele principale de deces la nivel mondial. Crizele, denumite și exacerbări, constituie perioade în care simptomele se aggravă brusc, necesitând adesea intervenții medicale suplimentare, asistență de urmare sau chiar internare în spital.

În cadrul acestor cercetări de fază 3, s-a evaluat eficacitatea tozorakimabului

În cadrul acestor cercetări de fază 3, s-a evaluat eficacitatea tozorakimabului, un anticorp monoclonal administrat prin injectări subcutanate, care acționează prin blocarea interleuchinei-33 (IL-33), o proteina implicate în procesul de inflamație a aerilor și în producția de mucoase. Rezultatele au arătat că pacienţii tratați cu această molecule au înregistrat între 29% și 34% mai puține exacerbări modero-severe în comparație cu cei primiți placebo. Un aspect notable este că acest efect benefic s-a manifestat indiferent de nivelul de eozinofile din sânge, în contrast cu alte terapii biologice existente pentru EPOC, care adesea sunt eficace doar în subpopulații selectate.

Mai mult de 1.700 de pacienţi diagnosticati cu EPOC au participat la studii. Toți erau fumători activi sau fosti, cu antecedente de crize repetate, și au fost urmăriți pe o perioadă de un an, în timp ce primite, în plus față de tratamentul standard, fie tozorakimab, fie placebo. Cercetătorii au constat că reducerea numărului de exacerbări s-a produs în mod constant în cadrul unei populații largi și diverse, fără să fie influențată de statutul de fumător, gradul de deteriorare a funcției pulmonare sau concentrația de eozinofile din sânge.

În ceea ce privește toleranța, profilul de siguranță al tozorakimabului s-a rivelat în général comparabil cu cel al placebo. Rata evenimentelor adverse și a celor severe a fost similară în cele două grupe. Totuși, reacții locale în locul injectării au fost raportate cu o frecvență mai mare wśród pacienţilor primiți tratamentul experimental.

Frank C. Sciurba a adăugat că datele colectate vor fi în prezent analizate de către Administrația Statului pentru Alimente și Medicamente (FDA) din Statele Unite, cu scopul de a evalua posibilitatea aprobării acestui medicament pentru utilizare în practica clinică, în afara cadrului studiilor clinice, la pacienţii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate. Acest pas reprezintă un pas important spre transformarea unui rezultat de cercetare într-o opțiune terapeutică disponibilă pentru pacienţii care luptă cu această boală debilitantiță.