Cum s-a ajuns la această descoperire?
Semnele biologice lăsate în sânge pot anticipa cancerul de prostată cu o marjă de timp de 15 ani.
Știri de ultimă oră
Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamente
Progrese în lupta cu bolile tropicale neglijate
Semnele după masă care pot ascunde un cancer de stomac
AVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgențăO echipă de la Universitatea Oxford a reușit să pună degetul pe un set de proteine sanguine care dau de gol probabilitatea apariției cancerului de prostată cu cel puțin un deceniu și jumătate înainte ca medicii să poată detecta clinic boala. Descoperirea, publicată în revista științifică European Urology, deschide un drum complet nou spre evaluarea timpurie a riscului și, cine știe, spre strategii reale de prevenție.
Situația e cât se poate de serioasă: cancerul de prostată rămâne cel mai frecvent diagnostic de acest gen în rândul bărbaților din Uniunea Europeană. În fiecare an, vorbim despre aproximativ 330.000 de cazuri noi în UE și circa 75.000 de vieți pierdute din cauza aceleiași maladii.
În acest context sumbru, vestea că am putea anticipa boala cu 15 ani înainte are potențialul de a da Peste cap abordarea medicală actuală.
Pentru a desluși aceste mistere, cercetătorii au luat la rând probe de sânge recoltate între 1992 și 2000 de la peste 2.500 de bărbați. Din acest grup, 982 au dezvoltat ulterior cancer de prostată, în timp ce 1.573 au alcătuit lotul de control. Misiunea a constat în măsurarea concentrației a peste 6.000 de proteine diferite din plasmă.
Pentru că sângele fusese recoltat cu mult înainte de diagnostic, specialiștii au putut izola acele semnale biologice care își făceau simțită prezența cu peste 15 ani înainte ca boala să iasă la suprafață.
Datele au scos la iveală diferențe izbitoare între bărbații care s-au îmbolnăvit și cei din grupul de control.
Au fost depistate 12 proteine legate de apariția cancerului de prostată la mai mult de 15 ani după ce probele fuseseră luate. Mai mult, șapte dintre ele s-au dovedit a fi direct implicate în formele agresive ale bolii. În fruntea listei se află ANKRD1, o proteină care a trădat o legătură puternică tocmai cu cele mai necruțătoare manifestări, inclusiv tumori care au dat metastaze sau au fost fatale.
Cum deosebim formele agresive de cele lente?
Alte proteine identificate au ținut de activitatea sistemului imunitar, de angiogeneză și de felul în care celulele bolnave interacționează cu țesuturile din jur.
Un detaliu fascinant este că nivelurile mai ridicate ale unor proteine ce țin de imunitate, precum GZMK și ANXA2, au fost corelate cu un risc pe termen lung mai scăzut de cancer. Asta arată că propriul nostru sistem imunitar joacă un rol decisiv încă din primele faze ale bolii.
Cu toate acestea, cercetătorii trag un semnal de alarmă: aceste asocieri nu înseamnă neapărat o cauzalitate directă între simpla prezență a proteinelor și declanșarea cancerului.
Una dintre cele mai mari bătăi de cap în cabinetele urologice este diferențierea tumorilor leneșe de cele agresive. Zhe Huang, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la Oxford Population Health, a explicat că unele forme evoluează atât de lent încât nu pun niciodată viața în pericol, în timp ce altele explodează în corp și se extind rapid.
„Multe forme de cancer de prostată evoluează lent și este posibil să nu provoace niciodată probleme de sănătate, în timp ce altele sunt agresive și pot pune viața în pericol”, a subliniat Huang, citat de Euronews.
Această pistă ne-ar putea duce în sfârșit la teste de sânge capabile să-i depisteze la timp pe bărbații vulnerabili, mult înainte să apară primele semne fizice. Până acum, „standardul de aur” a fost testul pentru antigenul specific prostatic (PSA), doar că acesta nu e tocmai precis – valori mari pot apărea și din cu totul alte motive, cum sunt afecțiunile benigne.
Niște biomarkeri suplimentari ar veni ca o mănușă pentru a lămuri lucrurile.
În plus, oamenii de știință au găsit legături între formele agresive de cancer și proteine codificate de gene celebre deja în lumea oncologiei, cum ar fi ERBB3, KRAS și NRAS. Karl Smith-Byrne, coautor al studiului, a punctat: „Identificarea în sânge a unor proteine asociate genelor despre care se știe că favorizează dezvoltarea cancerului de prostată, în probe recoltate cu ani înainte de diagnosticare, ne oferă noi informații despre cele mai timpurii stadii ale bolii”.
Totuși, specialiștii rămân cu picioarele pe pământ și ne reamintesc că prezența acestor proteine nu înseamnă că bărbații aveau deja cancer când au dat proba de sânge. Deși viitorul sună bine, e nevoie de teste suplimentare și de validări riguroase înainte ca totul să se transforme într-un screening clinic de rutină.
