Unul din opt diagnostice de cancer este cauzat de o infecție; ce agent patogen stă la baza majorității cazurilor?

HPV-ul oferă, poate?

Există o legătură strânsă, dar adesea subestimată, dintre sistemul imunitar, agenții patogeni și apariția tumorilor maligne.

Știri de ultimă oră

Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamenteProgrese în lupta cu bolile tropicale neglijateSemnele după masă care pot ascunde un cancer de stomacAVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgență

O analiză recentă, condusă de experții de la Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC), structură a Organizației Mondiale a Sănătății, a pus în lumină dimensiunea alarmantă a acestei conexiuni.

Datele prezentate indică faptul că, în anul 2024, numărul bolnavilor de cancer a cărui etiologie poate fi trasată direct la o infecție activă sau persistentă a atins nivelul de 2,3 milioane de persoane.

Acest volum reprezentativ echivalează cu aproximativ 12% din totalul cazurilor noi de neoplasm înregistrate la scară globală.

Deși publicul larg asociază frecvent boala oncologică cu factori de risc bine cunoscuți, precum consumul de tutun, ingestia de alcool, regimul alimentar inadecvat, obezitatea sau expunerea la toxine chimice, ecuația este mult mai complexă. Infecțiile constituie o componentă vitală a puzzle-ului etiologic. Această concluzie se bazează pe o evaluare detaliată publicată în revista The Lancet Oncology, care a mobilizat datele din observatorul global al cancerului. Este crucial de menționat că termenul „atribuibil” folosit în studiul IARC nu sugerează o certitudine absolută pentru fiecare individ infectat.

Este vorba despre o estimare statistică la nivel de populație, unde probabilitatea de dezvoltare a bolii este modulată de o gamă largă de variabile individuale și de mediu.

În centrul acestei poveri globale se află un grup restrâns de agenți patogeni care generează majoritatea cazurilor. Printre aceștia, bacteriile și virusurile ocupă poziții de prim-plan. Helicobacter pylori și virusul papiloma uman (HPV) se remarcă prin contribuția lor semnificativă, fiecare fiind responsabil pentru circa 4% din totalul incidentelor de cancer analizate. Alături de aceștia, virusurile hepatitice B și C, precum și virusul Epstein-Barr (EBV), joacă un rol determinant în generarea noilor diagnostice. Analiza a inclus în perimetru 12 agenți infecțioși recunoscuți oficial de IARC ca având potențial cancerigen pentru omi. Lista cuprinde, pe lângă cei menționați anterior, virusul HIV, dar și diverse alte virusuri, bacterii și paraziți mai puțin cunoscuți publicului larg.

Acești factori sunt implicați în declanșarea a peste douăzeci de forme distincte de cancer, afectând organe precum stomacul, ficatul, colul uterin, dar și sistemul hematologic.

Mecanismele prin care o simplă infecție poate declanșa transformarea malignă a unei celule sănătoase variază considerabil în funcție de tipul agentului invaziv. În cazul virusurilor, intervenția poate fi directă asupra sistemelor de control intern al diviziunii celulare.

Normal, organismul dispune de „frâne” moleculare care previed multiplicarea haotică a celulelor. Dacă detectează o deteriorare severă, celula își poate opri propria replicare sau inițiază apoptoza, adică moartea programată. Totuși, anumite virusuri au evoluat strategii de a ocoli aceste gardieni.

De exemplu, tulpinile de HPV cu risc ridicat produc proteine care interacționează negativ cu p53 și proteina retinoblastomului (RB), două molecule esențiale pentru reglarea ciclului celular.

Când aceste sisteme de siguranță sunt neutralizate, celulele infectate devin extrem de sensibile la acumularea erorilor genetice, creând terenul fertil pentru oncogeneză. Un alt mecanism vizează integrarea materialului genetic viral direct în genomul celulei-gazdă.

Acest proces poate perturba genele care dictează ritmul de divizare sau semnalizarea morții celulare.

Mai există și virusuri care poartă propriile instrumente de transformare, facilitând direct trecerea spre stadiul malign.

Rolul bacteriilor nu este nici el neglijabil, iar cel mai emblematic exemplu rămâne Helicobacter pylori. Această microorganism colonizează mucoasa gastrică și este principalul vinovat în spatele gastritelor și ulcerelor.

Pericolul major se manifestă în contextul infecțiilor cronice, unde Inflamația cronică degradează țesutul, iar organismul reacționează prin regenerare continuă. Fiecare ciclu de distrugere și reparație oferă o nouă oportunitate ca erori genetice să se fixeze în ADN. În timp, această acumulare de mutații poate conduce la transformarea celulelor normale în celule neoplazice.

De aceea, combaterea H. pylori este o prioritate majoră în strategiile de prevenție a cancerelor digestive.

Helicobacter pylori, un rol neglijabil!

Situația este similară, dar cu nuanțe specifice, în cazul hepatitelor virale B și C. Aceste virusuri atacă ficatul, putând genera infecții persistente care duc la inflamație cronică și leziuni tisulare repetate. Acest proces lent crește exponențial riscul de a dezvolta un carcinom hepatic. În cazul hepatitei B, există un strat suplimentar de complexitate: materialul genetic al virusului poate interacționa direct cu mecanismele de control ale hepatocitelor. Din acest motiv, prevenția, depistarea timpurie și tratarea corectă a hepatitelor virale constituie piloni esențiali în lupta împotriva cancerului de ficat.

Virusul papiloma uman (HPV) oferă, poate, cel mai clar exemplu de succes în domeniul prevenției oncologice prin vaccinare.

Tulpinile de HPV sunt strâns legate de cancerul de col uterin, dar spectrul afectează și alte tipuri de neoplasme. Administrarea vaccinurilor anti-HPV protejează împotriva tulpinilor incluse în formula, reducând drastic riscul de a dezvolta cancerele asociate. Australia a demonstrat pe propria piele eficiența acestei abordări.

După implementarea programului național de vaccinare în 2007, incidența infecțiilor cu HPV a cunoscut o scădere spectaculoasă în rândul cohortelor țintite.

Combinarea vaccinării cu screeningul regulat pentru cancerul cervical a permis țării să își propună obiectivul ambițios de a elimina această formă de cancer ca problemă de sănătate publică.

Totuși, provocările persistă, acoperirea vaccinală înregistrând o scădere în ultimii ani, ceea ce poate încetini progresul.

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit un standard riguros: 90% dintre fetele din lume trebuie vaccinate împotriva HPV până la atingerea vârstei de 15 ani.

Distribuția geografică a acestor boli dezvăluie o disparitate îngrijorătoare.

Aproximativ 75% din cazurile de cancer atribuite infecțiilor sunt concentrate în țările cu venituri mici și medii.

Această concentrare reflectă nu doar prevalenta diferită a anumitor infecții, ci și inegalitățile majore în accesul la vaccinuri, diagnostic precoce, terapii eficiente și programe de screening.

Concluzia este că prevenția cancerului nu depinde exclusiv de inovații farmaceutice noi. Instrumentele necesare există deja, dar distribuția lor inegală lasă mulți pacienți fără protecție. Măsurile concrete includ vaccinarea anti-HPV și anti-hepatita B, testarea și eradicarea H.

pylori, tratarea hepatitelor virale, prevenirea transmiterii HIV și screeningul cervical.

Este fundamental să clarificăm că o diagnoză de infecție nu este synonymă cu o sentință de cancer. Rezultatele studiului nu trebuie interpretate ca o certitudine individuală.

Prezența unui agent cancerigen în organism nu garantează dezvoltarea unei tumori. Factori precum durata infecției, robustatea sistemului imunitar, predispoziția genetică, stilul de viață și disponibilitatea tratamentelor joacă roluri cruciale în determinarea destinului celulelor. Studiul oferă o perspectivă demografică, estimând riscul la nivel de populație, nu o predicție personală.

Relația dintre infecții și cancer nu este o noutate recentă. Cercetătorii IARC monitorizează această dinamică de decenii, actualizând estimările pe măsură ce se rafinează metodele statistice și apar date noi. Autorii subliniază că compararea directă a valorilor din perioade diferite este dificilă, deoarece surselor de date și calitatea metodologiilor au evoluat. Scopul actualei analize nu este de a stabili o tendință ascendentă sau descendentă istorică, ci de a oferi o radiografie actualizată a problemei și de a identifica punctele cheie pentru intervenție.

Mesajul central rămâne optimist: o proporție substantială din cancerele legate de infecții pot fi evitate prin acțiuni proactive, înainte ca boala să își facă simțită prezența.

Există deja vaccinuri, tratamente anti-infectioase și strategii de screening care, aplicate la scară largă, pot reduce semnificativ povara globală a bolii.