Ce markeri fiziologici au fost analizați inițial?
Un nou studiu științific, publicat recent în revista Science Advances pe 18 septembrie, a adus la lumină o serie de transformări complexe care afectează atât metabolismul, cât și sistemul de apărare al organismului la persoanele care practică mișcare fizică constantă. Această cercetare, raportată de Live Science, evidențiază diferențele biologice profunde dintre indivizii activi și cei cu un stil de viață predominant sedentar, deschizând astfel perspective noi pentru înțelegerea și gestionarea unor afecțiuni cronice majore, precum diabetul, bolile cardiovasculare și diverse forme de cancer.
Știri de ultimă oră
CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiu
Aspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice
„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu Mureș
Federația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurileBaza datelor utilizate de echipa de cercetători provine din Atlasul Chinez de Imunologie Multi-omică (CIMA), o bază de date extinsă care conține informații colectate de la 400 de adulți. Acești voluntari au furnizat probe de sânge și au completat chestionare detaliate referitoare la obiceiurile lor zilnice.
Pentru a maximiza contrastul și a evidenția efectele maxime ale efortului fizic, cercetătorii au selectat exclusiv datele celor mai active și ale celor mai inactivi participanți.
Grupul activ era format din persoane care se antrenaau de minimum trei ori pe săptămână, acumulând fie peste 150 de minute de activitate moderată, fie 75 de minute de exerciții cu intensitate ridicată în aceeași perioadă.
Pe de altă parte, grupul de control sedentar declara că nu efectuau nicio formă de antrenament regulat.
Analiza inițială a concentrat atenția asupra markerilor fiziologici prezenți în sânge, inclusiv concentrația glucozei și a lipidelor.
Rezultatele au demonstrat că indivizii cu un nivel ridicat de activitate fizică prezentau un metabolism accelerat al zahărurilor și grăsimilor, o funcție musculară optimizată și o prezență mai mare a moleculelor antioxidante, care joacă un rol crucial în combaterea deteriorării celulare.
Deși multe dintre aceste corelații între mișcare și parametri metabolici erau cunoscute anterior, Dr.
Ce rezultate au fost obținute prin combinarea acestor analize?
Michael Siebers, cercetător la Universitatea din Duisburg-Essen și nu implicat direct în acest proiect, a subliniat că adevărata inovație a lucrării constă în analiza detaliată la nivel celular.
El a descris studiul ca fiind o contribuție excelentă, deoarece pentru prima dată descrie cu claritate ce se întâmplă la nivel intercelular în timpul practicării sportului.
Metodologia adoptată a fost una multiomică, integrând date din multiple surse biologice, printre care metaboliți (produse secundare ale proceselor metabolice), lipide, proteine și acid ribonucleic (ARN). O componentă esențială a analizei a vizitat accesibilitatea cromatinei, o proprietate specifică a ADN-ului. Genele sunt dispuse pe dubla spirală a ADN-ului, formând structuri compacte asemănătoare bobinelor de film rulate strâns. O accesibilitate crescută a cromatinei semnifică o desfășurare mai laxă a acestei bobine, facilitând vizualizarea și accesarea segmentelor individuale de informație genetică.
În termeni funcționali, acest lucru înseamnă că genele respective devin mai ușor de activat, un mecanism vital pentru a permite transcrierea și traducerea instrucțiunilor genetice în proteinele necesare funcționării corecte a organismului.
De asemenea, s-au observat modificări la nivelul celulelor responsabile cu semnalizarea pericolelor către restul sistemului, respectiv monocitele imune și celulele B. La persoanele care se mișcau regulat, aceste celule exprimaau o cantitate mai mare de gene asociate cu declanșarea alarmei.
Autorii studiului concluzionează că exercițiul fizic constant poate pregăti mai bine sistemul imunitar pentru a se apăra împotriva amenințărilor interne și externe.
Cu toate acestea, cercetarea prezintă anumite limite. Dr.
Siebers a menționat că, în afară de durata totală a efortului, studiul nu a documentat tipul specific de exerciții efectuate și a oferit puține detalii despre constituția fizică a participanților.
În plus, nu s-a putut stabili o relație de cauzalitate directă; este posibil ca un sistem imunitar mai puțin activ la persoanele sedentare să le facă mai greu să practice sport, iar nu invers.
