CSID: Cum identificăm cu adevărat ce cere pielea noastră?
Ingredientele active în îngrijirea pielii: ghid practic și capcanele de evitat
Știri de ultimă oră
CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiu
Aspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice
„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu Mureș
Federația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurileSunt tot mai multe persoane care includ în ritualul zilnic de beauty substanțe precum retinoidul, acidul azelaic, vitamina C sau niacinamida.
Totuși, o întrebare esențială rămâne nerezolvată pentru mulți: cum identificăm cu adevărat ce ni se potrivește și cum le aplicăm corect, fără să provocăm o reacție nedorită pe ten?
Selecția produselor nu trebuie să fie ghidată doar de valurile de popularitate sau de căutarea concentrațiilor maxime, ci trebuie să fie ancorată în necesitățile reale ale epidermei, în toleranța personală și în afecțiunile pe care dorim să le corectăm.
Indiferent dacă vorbim de acnee, pete de pigmentare, linii fine, pierderea hidratei sau eriteme cronice, fiecare disfuncțiune cere o strategie distinctă.
În plus, suprapunerea neîntemeiată a mai multor substanțe active, lipsa adaptării rutinei la ritmul sezonier sau neglijarea etapei de hidratare și a protecției solare pot anula eforturile depuse și pot debilita bariera cutanată.
Ioana Bădîrcea detaliază cum să identificăm cerințele pielii, ce molecule active sunt indicate pentru fiecare tip de problemă și care sunt greșelile frecvente pe care trebuie să le evităm la construirea unei rutine eficiente.
CSID: Cum ajustăm ritmul de îngrijire și selecția de molecule active în funcție de necesitățile reale ale pielii? Există un principiu fundamental de pornire?
Dr. Ioana Bădîrcea: Principiul de bază este acela că orice protocol de îngrijire trebuie să fie calibrat în funcție de specificitățile fiecărui tip de ten, întrucât nu există o metodă universală aplicabilă tuturor.
Primul pas obligatoriu este identificarea precisă a disfuncțiunii pe care ne propunem să rezolvăm. Ulterior, în coerență cu acest diagnostic, stabilim obiectivele și pașii necesari pentru a atinge rezultatul dorit.
La selecția produselor și a moleculelor active, este imperativ să luăm în calcul și variabilele individuale: statutul hormonal (inclusiv perioada de sarcină și postpartum), afecțiunile asociate (da, pielea poate fi un indicator al unei suferințe sistemică de fond), tipul de piele (fototip), alte tratamente urmate anterior sau în curs, dar și istoricul cu alți activi utilizați în trecut.
CSID: Cum identificăm cu adevărat ce cere pielea noastră? Ce semne trădează deshidratarea, hipersensibilitatea, excesul de sebum sau degradarea barierei cutanate?
Dr. Ioana Bădîrcea: Epiderma ne oferă, în marea majoritate a cazurilor, indicii clare despre necesitățile sale, iar primul pas este să învățăm să recunoaștem și să interpretăm corect aceste semne.
Este crucial să subliniem că aceste manifestări se pot suprapune, motiv pentru care consultul specialistului în dermatologie joacă un rol esențial în identificarea corectă a disfuncțiunilor cutanate și în stabilirea unui protocol de îngrijire adaptat profilului individual.
De ce sunt cruciale aceste manifestări pentru pielea ta?
Atât semnele vizibile, cât și senzațiile, pot traduce suferința dermatologică cu care ne confruntăm.
De exemplu, un ten deshidratat se manifestă printr-o senzație de „piele care trage”, iar aspectul este lipsit de strălucire (tern), cu posibila accentuare a liniilor fine.
Hipersensibilitatea se traduce printr-o reactivitate crescută la diverși stimuli (în general externi: produse cosmetice sau variații de temperatură) și se prezintă prin senzație de usturime sau înțepatură, însoțită de eritem.
Excesul de sebum se concentrează predominant în zona „T” a feței, iar aspectul este lucios (vizibil chiar prin machiaj), ce poate fi însoțit de comedoane sau pori dilatati. Degradarea barierei cutanate poate fi întâlnită atât în cadrul unor afecțiuni dermatologice preexistente (precum dermatita atopică), cât și după utilizarea unor produse prea agresive (scrub-uri, produse de curățare sau anumiți activi).
În acest scenariu, pielea devine uscată, descuamată, scade toleranța la anumite produse folosite anterior și poate apărea prurit.
CSID: Care sunt cele mai importante molecule active pentru fiecare dintre principalele probleme ale pielii – acnee, pete pigmentare, linii fine, deshidratare, roșeață sau hipersensibilitate?
Ioana Bădîrcea: Este vital să facem distincția între ingredientele active și cele cu rol adjuvant (care nu conțin activi), întrucât funcțiile lor sunt distincte, deși, în majoritatea situațiilor, se pot suprapune.
Moleculele active sunt substanțe care acționează asupra unor procese specifice (de exemplu: legarea de anumiți receptori din piele) și care țintesc probleme precum acneea, hiperpigmentarea sau rozaceea.
Moleculele cu rol adjuvant contribuie la menținerea integrității barierei cutanate și ajută la creșterea toleranței la produsele active. Pentru acnee, cele mai eficiente substanțe active sunt derivații de vitamina A (retinoizii topici), acidul salicilic și acidul azelaic. Retinoizii sunt cele mai puternice preparate topice în tratarea acneei: reduc keratinizarea foliculară, tratează și previn formarea comedoanelor, având efect și asupra leziunilor inflamatorii.
Acidul salicilic este un beta hidroxi-acid (cu acțiune profundă în straturile superioare ale pielii), care are de asemenea efect asupra comedoanelor.
Acidul azelaic acționează eficient asupra comedoanelor, dar prezintă și proprietăți antimicrobiene și antiinflamatorii. Există și alte preparate topice eficiente în acnee, precum peroxidul de benzoil sau antibioticele topice.
Pentru petele pigmentare putem aplica retinozi, vitamina C, acid azelaic sau acid tranexamic. Trebuie evaluată însă tipul de pigmentare, pentru că tratamentele diferă în funcție de cauză. Fotoprotecția este esențială atât pentru eficiența terapeutică, cât și pentru prevenirea recurențelor.
În prevenirea și ameliorarea semnelor de îmbătrânire cutanată, retinozii sunt de asemenea utili, datorită capacității de a stimula sinteza de colagen. Vitamina C poate fi utilă datorită efectului antioxidant. Însă, cu toate acestea, fotoprotecția rămâne pilonul esențial în prevenirea semnelor de îmbătrânire pe termen lung.
Pentru pielea predispusă la roșeață, moleculele trebuie alese în funcție de cauză. Dacă vorbim de rozacee, acidul azelaic reprezintă o opțiune potrivită.
Pentru pielea sensibilă, preparatele topice alese trebuie să fie, în primul rând, blânde, pentru a nu agrava și mai mult problema preexistentă.
Ce molecule pot calma pielea predispusă la roșeață?
Variantele potrivite în acest caz includ: pantenolul, ectoina, niacinamida sau ovăzul coloidal. În cazul deshidratării cutanate, preparatele topice cu rol umectant (care rețin apa la nivelul pielii) sunt: glicerina, ureea (în anumite concentrații) sau pantenolul.
CSID: Există molecule active care nu ar trebui combinate în aceeași rutină?
Ce combinații pot irita pielea și cum putem construi corect o rutină atunci când vrem să folosim mai mulți activi?
Dr. Ioana Bădîrcea: Incompatibilitatea dintre anumiți activi rezultă din faptul că asocierea lor poate crește riscul de iritație cutanată.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că respectivele ingrediente nu pot fi utilizate în cadrul aceleiași rutine de îngrijire. Contează concentrația, formularea produselor, frecvența aplicării și momentul zilei în care sunt aplicate și, mai ales, toleranța individuală.
Anumite combinații, precum retinoizii asociați cu acizi exfolianți (AHA sau BHA), pot crește riscul de eritem, uscăciune, descuamare și disconfort cutanat, în special în cazul pielii sensibile sau atunci când produsele sunt introduse simultan în rutină.
Atunci când dorim să introducem mai multe molecule active, recomandarea este să o facem treptat, începând cu unul singur și crescând progresiv frecvența utilizării, în funcție de răspunsul pielii.
În anumite situații, alternarea ingredientelor în seri diferite sau utilizarea lor în momente diferite ale zilei poate contribui la îmbunătățirea toleranței cutanate.
CSID: Cât de importantă este concentrația unui ingredient activ? O concentrație mai mare înseamnă automat rezultate mai bune sau poate crește riscul de iritație?
Dr. Ioana Bădîrcea: O concentrație mai mare nu presupune automat o eficacitate superioară, contrar așteptărilor. Exemplific astfel: un pacient care introduce pentru prima dată în rutină un retinol de o concentrație mare, cu speranța că va avea rezultate mai bune într-un timp mai scurt, poate să experimenteze cu precădere efectele nedorite, spre deosebire de o persoană care folosește același retinoid cu o concentrație mai mică, dar pe care îl utilizează de suficient de mult timp.
De ce? Pentru că vorbim de legătura dintre doză (concentrație) și răspunsul terapeutic. Această relație nu este mereu direct proporțională, astfel, creșterea concentrației peste un anumit prag poate cauza mai frecvent reacții adverse (eritem, uscăciune).
Când recomandăm unui pacient un produs topic ce vine în mai multe concentrații, acestea se aleg în funcție de: problema pentru care se recomandă activul respectiv, experiența cu activii (dacă a mai utilizat în trecut, ce concentrații, frecvența aplicărilor), tipul de piele. De asemenea, contează și vehiculul în care vine livrat activul: gel, cremă sau ser.
CSID: Cum ar trebui să procedăm atunci când pielea devine iritată după introducerea unui produs cu activ? Este nevoie să renunțăm complet la ingredient sau putem ajusta?
Dacă apare o reacție nedorită după aplicarea unui produs cu activ, nu este întotdeauna necesar să abandonăm complet ingredientul. În multe cazuri, este suficient să ajustăm frecvența aplicării, să trecem la o concentrație mai mică sau să alternăm cu alte molecule. Dacă iritația persistă sau se agravează, consultul specialistului este recomandat pentru a exclude o sensibilitate specifică sau o afecțiune subiacentă.
