Medicamentul pentru tensiune mare ar putea accelera arderea grăsimilor

Grăsimea brună menține căldura la nou-născuți!

Descoperirea științifică recentă sugerează că un farmaceutic standard, utilizat zilnic de milioane de pacienți pentru controlul presiunii arteriale ridicate, ar putea declanșa un proces metabolic surprinzător: accelerarea descompunerii și oxidării depozitelor de grăsime. Investigația, condusă de specialiști din Statele Unite, a evidențiat că losartanul, un medicament de primă linie în tratarea hipertensiunii, capabil să activeze țesutul adipos brun. Acest tip specific de grăsime este cunoscut pentru rolul său unic de a consuma energie pentru generarea de căldură, în contrast cu depozitarea acesteia.

Știri de ultimă oră

CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiuAspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu MureșFederația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurile

Deși perspectiva deschisă de această constatare este promițătoare pentru combaterea obezității și a tulburărilor metabolice, impactul direct asupra ponderii corporale la nivel uman nu a fost încă validat clinic.

Lucrarea de referință, care a documentat aceste mecanisme, a fost publicată pe data de 14 octombrie 2026 în prestigiosul jurnal Nature.

Efortul științific a fost un efort comun al cercetătorilor de la Universitatea Rockefeller, Weill Cornell Medicine și Memorial Sloan Kettering Cancer Center.

Analiza a pornit de la un set masiv de date, cuprinzând istoricul medical și imaginile diagnostice ale 101.243 de indivizi.

Scopul inițial era de a decifra motivele pentru care anumiți pacienți manifestă o activitate superioară a grăsimii brune și de a identifica dacă există agenți farmacologici capabili să stimuleze acest tip de țesut.

Constatările preliminare au indicat o corelație clară: subiecții care urmeau un tratament cu anumite clase de antihipertensive aveau șanse semnificativ mai mari de a prezența depozite detectabile de grăsime brună.

Pentru a valida aceste asocieri, echipa a derulat ulterior experimente controlate pe culturi celulare și pe șobolani, confirmând ipoteza că losartanul este capabil să intensifice activitatea metabolică a celulelor adipose brune.

Pentru a înțelege de ce această descoperire este relevantă, este necesară o distincție clară între tipurile de țesut adipos existente în corp. Grăsimea albă rămâne forma dominantă, având ca funcție principală stocarea rezervelor energetice sub formă de lipide. Acumularea excesivă a acestei forme, în special în zona abdominală viscerală, este adesea asociată cu apariția rezistenței la insulină și cu dezvoltarea patologiilor cardiometabolice. În opoziție directă, grăsimea brună operează prin mecanisme distincte. Celulele sale sunt bogate în mitocondrii, organele celulari responsabile de producerea energiei. Spre deosebire de omologul alb, țesutul brun poate metaboliza nutrienții pentru a genera căldură, un proces cunoscut sub numele de termogeneză.

Componenta cheie a acestui mecanism este proteina UCP1, care permite mitocondriilor să disipe o porțiune din energia chimică direct sub formă de căldură. Această particularitate a captat interesul cercetătorilor care caută soluții pentru obezitate și diabet.

La nou-născuți, acest tip de grăsime este extrem de activ, servind la menținerea homeostaziei termice.

Timp de mult timp, comunitatea științifică a considerat că adulții posedă cantități neglijabile sau absente de acest țesut.

Totuși, imagistica modernă a demonstrat că grăsimea brună persistă și la vârstnici, fiind localizată frecvent în regiunea cervicală, supraclavicular, în axile și în imediata vecinătate a unor organe interne.

Nivelul de activitate variază în funcție de vârstă, expunerea la frig, compoziția somatică și alți parametri individuali.

Metodologia aplicată în acest studiu a implicat exploatarea unei baze de date care conținea scanări PET/CT, inițial efectuate pentru monitorizarea evoluției tumorilor canceroase. Această tehnică de imagistică funcțională permite vizualizarea zonelor cu metabolism intens, incluzând grăsimea brună, prin măsurarea uptake-ului unui trasor radioactiv similar glucozei.

Din cohortă totală de 101.243 de pacienți, analiștii au izolat 8.897 de indivizi la care a fost identificată prezența grăsimii brune, comparativ cu 92.346 de cazuri în care acest tip de țesut nu a fost evident.

Fascinația pentru losartan a apărut ulterior?

Pentru o precizie sporită, s-au aplicat algoritmi de inteligență artificială pentru a cuantifica activitatea metabolică specifică a grăsimii brune la aproximativ 8.700 de subiecți. Procesul de analiză a luat în considerare peste 500 de categorii de diagnoze medicale.

Datele au relevat că persoanele cu prezența grăsimii brune aveau, în medie, un profil cardiometabolic mai avantajos. Diferențele observate au inclus o incidență mai scăzută a diabetului de tip 2, o rată mai mică a afecțiunilor cardiovasculare (inclusiv boala coronariană și insuficiența cardiacă), valori glicemice și de hemoglobină glicozilată mai bune, niveluri reduse ale trigliceridelor și ale markerilor inflamatori, o distribuție mai sănătoasă a țesutului adipos (cu mai puțină grăsime viscerală) și indicatori ecocardiografici care reflectă o funcție cardiacă optimă.

Aceste corelații au persistat chiar și după ajustarea statistică pentru variabile precum vârstă, sex, indicele de masă corporală și temperatura ambientală. Cercetătorii au subliniat importanța localizării anatomice; activitatea din zona axilară a fost asociată într-un mod deosebit cu o prevalență redusă a bolilor cardiometabolice.

Este esential de reținut că aceste rezultate nu dovedesc o protecție directă, ci sugerează că indivizii cu un metabolism sănătos pot avea, din alte motive, o activitate crescută a grăsimii brune.

Fascinația pentru losartan a apărut în faza următoare a cercetării, când s-a analizat lista de medicamente luate de pacienți. S-a constatat că utilizatorii de blocanți ai receptorilor de angiotensină II, cunoscuți ca sartani, prezentau o activitate metabolică distinctă. Categoria include medicamente precum losartanul și valsartanul, standard în managementul hipertensiunii. Mecanismul de acțiune al losartanului implică inhibarea efectelor angiotensinei II, un hormon care provoacă constricția vasculară. Prin relaxarea vaselor de sânge, tensiunea arterială scade.

În contextul acestui studiu, administrarea losartanului a fost corelată cu o probabilitate cu aproximativ 36% mai mare de a detecta grăsime brună, în timp ce valsartanul a asociat o probabilitate cu aproximativ 52% mai mare, conform coeficienților statistici calculați.

Aceste procente reflectă asocieri statistice, nu o creștere garantată a volumului de grăsime brună sau a caloriilor arse.

Pentru a verifica dacă medicamentul acționează direct asupra țesutului adipos, au fost realizate teste în laborator. În culturi de celule adipoase brune, losartanul a stimulat expresia genelor implicate în termogeneză, în special a proteinei UCP1.

De asemenea, s-a observat o creștere a consumului de oxigen, semnal al unei intensificări metabolice.

La nivel animal, șobolanii sănătoși tratați cu losartan au arătat un consum energetic crescut, un uptake de oxigen sporit și o producție de dioxid de carbon mai ridicată.

Aceste efecte au fost evidente și în condiții de frig, care stimulează natural grăsimile brune.

Cu toate acestea, pierderea în greutate nu a fost semnificativă, deoarece s-a observat o tendință de creștere a ingestiei alimentare, ceea ce a compensat surplusul energetic.

Aceasta ilustrează faptul că accelerarea metabolismului nu echivalează automat cu slabirea, deoarece corpul se poate adapta prin mănâncare mai multă. Rezultatele pe șobolani nu se pot extrapola automat la oameni.

Un aspect crucial este separarea mecanismului metabolic de cel al reducerii tensiunii.

Cercetătorii au identificat că activarea grăsimii brune este mediată de o cale moleculară distinctă de cea responsabilă pentru hipotensiune. Implicarea receptorului PPAR-gamma, o proteină care reglează genele metabolice și funcția celulelor adipose, a fost identificată. Această distincție ar putea permite viitoarele terapii să stimuleze grăsimile brune fără a induce scăderea tensiunii, beneficiind și persoanele normotensive.

Nicolás Gómez-Banoy, endocrinolog la Weill Cornell Medicine și autor principal, a explicat că separarea acestor mecanisme este un avantaj major pentru dezvoltarea terapiei viitoare.

Final, studiul a dezvăluit o conexiune neașteptată cu sănătatea mintală. Prezența grăsimii brune a fost asociată cu o rată mai mică de diagnosticări cu anxietate și depresie. În plus, utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) a fost corelată cu o activitate redusă a țesutului adipos brun. Mecanismul exact al acestei legături nu este complet elucidat, dar se presupune o interdependență între sănătatea metabolică și funcția cerebrală, sugărând că un metabolism optim poate reduce riscul unor tulburări psihiatrice.