Experimentul in vitro al barierei placentare
Un grup de cercetători de la Vrije Universiteit Amsterdam a pus la punct un model in vitro al barierei placentare, format din trei straturi de celule umane vii. Modelul a fost conceput să reproducă funcțiile principale ale placentei și să permită monitorizarea trecerii particulelor de plastic.
Știri de ultimă oră
CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiu
Aspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice
„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu Mureș
Federația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurilePe suprafața exterioară a sistemului au fost aplicate particule din cinci materiale plastice: polistiren, polimetacrilat de metil, policlorură de vinil, polietilen tereftalat și poliamidă.
Tipurile de microplastic testate
Singura substanță care nu a fost găsită în cantităţi semnificative după trecere a fost poliamida.
Modelul a fost urmărit timp de 72 de ore.
Traversarea particulelor
Majoritatea polymerilor au fost detectaţi în partea opusă a membranei, deşi cantităţile au variat în funcţie de tipul materialului.
Microscopia cu fluorescență a arătat prezenţa particulelor în primele două straturi celulare – BeWo‑b30 (epitelial) şi HUVEC (vascular) – dar nu în celulele H295R, care reproduc funcţia suprarenală fetală.
Înainte de expunere, modelul conţinea 19 steroizi diferiţi. După introducerea micro‑ şi nanoplasticelor, s‑a observat o scădere a nivelului de etiocolanolonă asociată cu mai multe tipuri de polimeri.
Impactul asupra hormonilor steroizi
Expunerea la polistiren a generat, de asemenea, modificări ale concentraţiilor de estrogen. Aceste variaţii subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înţelege cum ar putea particulele de plastic să influenţeze sistemul endocrin în sarcină.
Studiul, publicat în jurnalul Molecular and Cellular Endocrinology, dovedeşte că micro‑ şi nanoplasticurile pot penetra un model celular al barierei placentare şi pot altera producţia de hormoni steroizi. Totuşi, nu există încă dovezi că aceleaşi efecte apar în corpul femeilor însărcinate sau că ar provoca probleme de dezvoltare la făt. Investigarea aprofundată a acestor fenomene rămâne esenţială pentru evaluarea riscurilor potenţiale şi pentru elaborarea de strategii de prevenire adecvate.
