De ce rinichii donati nu ajung mereu la cei care le-au nevoie?
O nouă strategie ar putea schimba modul în care organele sunt distribuite, astfel încât rinichii mai greu de acceptat să ajungă la pacienții care pot beneficia de ele. Mai mult de 100.000 de persoane sunt pe lista de așteptare pentru un transplant de rinichi în Statele Unite, iar timpul mediu de așteptare pentru un rinichi este de aproximativ cinci ani.
Știri de ultimă oră
CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiu
Aspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice
„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu Mureș
Federația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurileAproximativ 20% dintre rinichii donati nu ajung niciodată la un pacient, printre motivele fiind dificultățile de fitness și deciziile centrilor de transplant.
Un nou program voluntar ar putea permite mai mult de 900 de transplanturi de rinichi suplimentare pe an și ar putea preveni peste 190 de decese.
Strategia ar da prioritate pacienților cu vârsta de cel puțin 65 de ani care acceptă rinichi mai greu de repartizați fără a fi nevoiți să primească un anumit organ.
Un sistem în care rinichii donati nu ajung întotdeauna la pacienții care au nevoie de ei. Pentru o persoană care are nevoie de un transplant de rinichi, fiecare an de așteptare poate conta. Cu toate acestea, în sistemul american există o problemare care pare greu de înțeles la prima vedere: în timp ce mii de pacienți așteaptă un organ, unele dintre rinichii donati nu sunt utilizați.
Uneori motivul este vârsta donatorului și perspectiva că rinichii vor funcționa pentru o perioadă mai scurtă după transplant. Aceste organe pot fi considerate mai puțin atractive pentru unii pacienți sau pentru centrele care trebuie să decidă dacă să accepte o ofertă. Cercetătorii de la Virginia Tech și alte instituții propun o schimbare a regulilor de distribuție a rinichilor.
Ideea este că organele mai dificile de atribuit pot ajunge la oameni care sunt dispuși să le accepte și care pot beneficia de transplant.
Studiul, publicat în revista Management Science, estimează că această abordare ar putea crește numărul transplanturilor de rinichi cu peste 900 pe an și ar putea preveni peste 190 de decese. Cu toate acestea, rezultatele provin dintr-un model de simulare, iar programul trebuie evaluat înainte de a putea fi aplicat în practica medicală. Cum ar funcționa noul sistem de distribuție a rinichilor. Cercetarea analizează un mecanism numit „prioritate țintă”, inspirat de un program pentru pacienții în vârstă utilizat de Eurotransplant.
Principiul este relativ simplu: pacienții cu vârsta de cel puțin 65 de ani ar putea alege voluntar să primească rinichi care sunt mai greu de distribuit, inclusiv organe de la donatori mai în vârstă.
Studiu nou publicat în Management Science!
În schimbul acceptării acestei categorii de organe, pacienților le va fi acordată prioritate în cadrul programului și ar putea fi plasate pe lista de așteptare.
Cu toate acestea, există o condiție importantă: participanții ar renunța la acces la rinichi în afara categoriei pe care au ales-o. Cu alte cuvinte, pacienții ar putea alege o altă cale de transplant, acceptând anumite compromisuri cu privire la organul primit.
Sistemul nu va forța pe nimeni să accepte un rinichi. Participarea ar fi voluntară, iar regulile ar trebui concepute astfel încât pacienții să înțeleagă ce implică alegerea lor.
„Acest lucru încurajează o combinare mai eficientă, fără a forța pacienții să accepte oferte de organe și fără a necesita o reformulare completă a sistemului actual de alocare a organelor”, a explicat Sait Tunc, profesor asistent la Departamentul de Inginerie Industrială și Sistemele de la Virginia Tech University, care a condus echipa de cercetare, potrivit Medical Xpress.
De ce rinichii donati sunt respins în timp ce pacienții așteaptă ani de zile. Problema nu e doar numărul de organe disponibile.
De asemenea, contează modul în care acestea sunt distribuite, cum sunt compatibile cu pacienții și ce decizii iau centrele de transplant.
În prezent, aproximativ 20 la sută din rinichii donati nu găsesc un receptor. Potrivit cercetătorilor, neajunsul dintre organe, pacienți și centre de transplant, împreună cu anumite prejudecăți în procesul de selecție, contribuie la această situație. Medicii trebuie să evalueze fiecare ofertă și să decidă dacă un organ este potrivit pentru pacientul lor.
Aceste decizii se bazează pe date medicale și pe experiența clinică, dar pot fi influențate de ipoteze sau de modul în care fiecare centru evaluează riscurile.
Matthew J. Ellis, directorul medical al programelor de transplant renal și pancreatic la Școala de Medicină a Universității Duke, arată modul în care se iau aceste decizii.
