O nouă piesă în puzzle-ul anorexiei: gena care „păcălește” creierul prin metabolism

Semnalele metabolice pot păcăli centrul foamei?

O echipă internațională de cercetători a anunțat, pe 8 octombrie 2026, descoperirea unei variante genetice care crește vulnerabilitatea în fața anorexiei nervoase. Această genă nu acționează la nivelul creierului, așa cum s-a crezut mult timp, ci se manifestă cu precădere în țesutul adipos și în mușchii scheletici.

Știri de ultimă oră

CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiuAspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu MureșFederația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurile

Studiul, care a reunit universități din Europa și America de Nord, a analizat ADN-ul a peste 30.000 de persoane, comparând profilul celor diagnosticați cu această tulburare de alimentație cu cel al unor voluntari sănătoși.

Rezultatele sugerează că varianta genetică ar putea altera semnalele metabolice care reglează pofta de mâncare și percepția greutății corporale.

Descoperirea marchează o schimbare de paradigmă: atenția cercetătorilor se mută de la genele „cerebrale” către mecanismele periferice ale corpului. Folosind scanări genomice, experții au identificat o modificare (SNP) în apropierea genei FTO, cunoscută pentru rolul său în stocarea grăsimilor.

Testele de laborator au arătat că persoanele care poartă această variantă prezintă o activitate diferită a proteinelor ce modulează sensibilitatea la insulină și metabolismul muscular.

„Observăm o punte biologică clară între rezervele de energie din corp și circuitele de recompensă ale creierului”, explică dr.

Elena Martínez, autorul principal al studiului.

Echipa propune ipoteza că această variantă genetică declanșează un cerc vicios, în care semnalele musculare deficitare amplifică dorința de a pierde în greutate în mod extrem.

Autorii studiului susțin că viziunea tradițională, care vede anorexia exclusiv ca pe o afecțiune psihiatrică, ignoră factori fiziologici esențiali. În cadrul experimentelor, șoarecii modificați genetic pentru a purta varianta de risc umană au prezentat o greutate corporală mai mică și un comportament anxios atunci când au fost hrăniți cu o dietă standard.

Analizele de sânge au scos la iveală niveluri ridicate de adiponectină, un hormon care transmite creierului mesajul că rezervele de energie sunt scăzute.

Ar putea metabolismul să ofere noi soluții terapeutice?

„Când corpul crede că se înfometează, creierul poate reacționa exagerat, consolidând tiparele de restricție alimentară”, explică dr.

Martínez. Totuși, cercetătorii subliniază că această genă nu cauzează anorexia de una singură; stresul mediului și factorii psihologici rămân piloni fundamentali în declanșarea bolii.

Dacă metabolismul periferic contribuie la apariția anorexiei, tratamentele care modifică semnalizarea dintre mușchi și grăsime ar putea completa terapiile psihologice actuale.

Studiul menționează teste preliminare cu medicamente care îmbunătățesc sensibilitatea la insulină, care s-au dovedit promițătoare în reducerea comportamentelor alimentare compulsive în alte afecțiuni.

„Nu sugerăm o soluție miraculoasă, ci o nouă direcție de cercetare”, a precizat co-autorul prof.

James Liu. Acesta a subliniat că orice abordare farmacologică trebuie obligatoriu însoțită de consiliere și suport nutrițional.

Implicațiile sunt majore. Screeningul genetic ar putea deveni, în viitor, parte din evaluarea riscurilor, permițând identificarea timpurie a persoanelor vulnerabile. Mai mult, aceste descoperiri ar putea reduce stigmatizarea pacienților, subliniind baza biologică a bolii alături de latura sa psihologică. Urmează ca studiile viitoare să confirme aceste rezultate în populații diverse și să exploreze modul în care stilul de viață interacționează cu această variantă genetică.

Ce rol joacă această genă? Gena este activă în celulele adipoase și mușchi, influențând modul în care corpul stochează energia și transmite semnalele de foame către creier.

Varianta genetică înseamnă automat anorexie? Nu. Aceasta crește doar susceptibilitatea. Factorii de mediu, sănătatea mentală și istoricul personal rămân determinanți în dezvoltarea bolii.

Vom avea medicamente noi pentru anorexie? Este o posibilitate.

Cercetătorii studiază tratamente care reglează semnalele metabolice, însă orice soluție va necesita teste riguroase și va fi mereu combinată cu terapia psihologică.