Politica medicamentului trebuie să fie făcută împreună, nu în izolare

De ce întârzie atât de mult terapia inovatoare să ajungă la pacienții din

În ultimele perioade, mulți din cei care lucrează în sistemul sănătății au semnalat probleme care, la prima vedere, par separate. Dar dacă le privim mai atent, vedem că au aceeași rădăcină.

Știri de ultimă oră

Victoria Aramă: 80% din infecțiile respiratorii severe se puteau preveni prin vaccinareVaccinurile gratuite și compensate vor fi extinse și pentru neasigurațiGripa la vârstnici: riscul de infarct și AVC crește de zece oriHorațiu Moldovan: Educația pentru sănătate, materie obligatorie de la grădiniță

Se vorbește despre echilibrul financiar al sistemului, disponibilitatea medicamentelor esențiale, extinderea genericelor și biosimilarelor, asigurarea continuității terapiei și, mai ales, de cât durează prea mult până o terapie inovatoare ajunge la pacienți în România prin compensație.

Deși aceste teme apar distincte, ele sunt părți ale aceluiași lanț — și duc la aceeași întrebare: cum putem asigura că pacientul primește tratamentul corect, exact atunci când are nevoie?

Dezbatera publică din ultimele săptămâni a introdus o formulare provocatoare: „politica medicamentului trebuie să fie fără politică”. La prima vedere, pare contradictoire. Politica e cheia rezolvării problemelor din sănătate! Dar ideea de spate este simplă: politica în domeniul medicamentelor nu trebuie să fie un teren de luptă partidară, ci un cadru de stabilitate, prevedibilitate și decizii bazate pe date solide și pe ce se întâmplă chiar la pacienți.

Accesul la tratament trebuie să rămâne prioritate națională — dar această accesibilitate poate fi lovită de probleme de producție sau distribuție, de mecanismele de preț sau de întârzieri burocratice în admiterea noilor terapii pe lista medicamentelor finanțate din fonduri publice.

Cauzele sunt diverse, dar efectul pe pacient este întotdeauna același: întârzieri care prejudică.

Un aspect mai ales alarmant este timpul dintre aprobarea unui medicament în Europa și introducerea sa în sistemul național de compensație. În România, această întârziere are în medie 1.110 de zile — mai mult de trei ani.

De ce terapia inovatoare ajunge prea târziu la pacienții din România?

Pentru comparație, media în UE este de 597 de zile, adică jumătate.

Analizând datele din 2021–2024, dintre 168 de medicamente inovatoare aprobate centralizat în Europa, doar 28 au fost incluse în lista de compensație română până la 5 ianuarie 2026.

Asta înseamnă o rată de 17%, în contraste cu media europeană de 45%.

Discrepantele sunt evidente și în domenii critice. În oncologie, România a compensat doar 20% din medicamentele aprobate în Europa, în timp ce media europeană ajunge la 51%.

La medicamentele orfane — cele destinate bolilor rare și grave — situația este similară: doar 20% din cele aprobate la nivel european au ajuns la pacienți români, față de 43% în media Uniunii.

Pentru cei care suferă de aceste boli, aceste numere nu sunt doar statistici. Ele sunt zile trăiți în așteptare, săptămâni de durere, ani de speranță nerealizată.

Timp în care o terapie potrivită ar putea face diferența între viață și moarte, sau între o viață cu calitate și una marcata de suferință evitabilă.