Cât de profund este somnul non‑REM?
Un studiu recent, publicat în revista Nature Neuroscience, evidențiază o legătură directă între prezența proteinei tau în creier și calitatea somnului profund, precum și capacitatea de a memora informațiile noi. Cercetările au demonstrat că, la adulții în vârstă care nu primeau încă diagnosticul de boală Alzheimer, acumularea acestei proteine era corelată cu perturbarea activității electrice specifice fazei de odihnă profundă și cu o fixare mai slabă a amintirilor.
Știri de ultimă oră
Victoria Aramă: 80% din infecțiile respiratorii severe se puteau preveni prin vaccinare
Vaccinurile gratuite și compensate vor fi extinse și pentru neasigurați
Gripa la vârstnici: riscul de infarct și AVC crește de zece ori
Horațiu Moldovan: Educația pentru sănătate, materie obligatorie de la grădinițăAceastă descoperire oferă o perspectivă nouă asupra modului în care se manifestă modificările neurologice în stadiile incipiente ale patologiei, chiar înainte ca simptomele clinice să devină vizibile pentru pacient sau medic.
În timpul fazei non-REM a somnului, când individul se află în stadiul de repaus profund, creierul generează oscilații electrice lente. Ce produse generează grupurile mari? Acestea sunt produse de grupuri mari de neuroni care intră într-un ritm coordonat de activare și repaus, pornind din lobele frontale și propagându-se spre alte zone cerebrale.
Rolul acestor unde este crucial pentru consolidarea memoriei, permițând transformarea datelor acumulate pe parcursul zilei în amintiri stabile. Analiza datelor a relevat diferențe semnificative între grupele de vârstă: la subiecții tineri, semnalele electrice erau sincronizate eficient și acoperau distanțe mari în interiorul encefalului.
În schimb, la participanții cu vârsta situată între aproximativ 65 și 75 de ani, aceste oscilații erau mai scurte, mai fragmentate și lipsite de coordonare, fiind descrise ca fiind „izolate”.
Cum evoluează cohorta în timp?
Investigațiile imagistice PET au confirmat că indivizii cu o sarcină mai mare de proteină tau în cortexul frontal prezentau frecvent acest tip de unde lente disfuncționale. Pentru a evalua impactul asupra cogniției, voluntarii au învățat seri de asocieri verbale în seară, iar testarea a avut loc a doua zi dimineața. Rezultatele au arătat că cei ale căror activități cerebrale nocturne erau mai puțin organizate au reținut mai puține detalii.
Monitorizarea longitudinală a unei părți din cohortă a demonstrat că, pe măsură ce acumularea de tau creștea, coordonarea undelor se deteriora, iar performanța la teste de memorie pe termen scurt scotea în evidență o scădere constantă.
Un alt grup de studiu, în care markerii Alzheimer au fost cuantificați în lichidul cefalorahidian, a validat aceste tendințe, oferind o imagine coerentă a procesului patologic.
Deși datele sugerează o strânsă legătură, cercetătorii subliniază că nu a fost stabilită încă o direcție clară a cauzalității. Este posibil ca proteina tau să afecteze somnul, dar nu se exclude și varianta inversă, în care tulburările de somn favorizează depunerea proteinei. Importanța acestor constatări nu implică neapărat faptul că orice problemă de somn conduce automat la Alzheimer. Cauzele insomniei sau ale trezirilor nocturne sunt diverse, multe dintre ele fiind ușor de tratat.
Totuși, simptomele persistente precum sforăitul intens, oprirea respirației în somn, somnolența diurnă excesivă sau dificultatea cronică de adormire merită consultarea unui specialist, deoarece pot semnala apnee de somn sau alte afecțiuni care necesită intervenție medicală.