Vitamina D și mintea ageră: ce spune studiul nou despre îmbătrânirea cerebrală

Cum a fost organizat studiul?

De obicei, ne gândim la vitamina D când vorbim despre oase sănătoase sau absorbția calciului. Totuși, un studiu recent arată că acest supliment comun ar putea avea un efect neașteptat asupra creierului.

Știri de ultimă oră

Vaccinurile gratuite și compensate vor fi extinse și pentru neasigurațiGripa la vârstnici: riscul de infarct și AVC crește de zece oriHorațiu Moldovan: Educația pentru sănătate, materie obligatorie de la grădinițăTratamentul stenozei aortice strânse și regurgitării aortice: opțiuni moderne și eficiente

Cercetările sugerează o legătură între administrarea vitaminei D și performanțele cognitive la persoanele în vârstă.

În special, cei care aveau probleme de somn și o ușoară scădere a funcțiilor mentale au înregistrat rezultate mai bune la testele de evaluare cognitivă, atunci când consumau zilnic minimum 5.000 UI de vitamină D. Deși datele sunt încurajatoare, studiul este observațional și are un eșantion mic, așa că nu putem confirma definitiv că dozele mari previn demența sau îmbunătățesc memoria.

Investigația a fost coordonată de specialiști de la Universitatea Emory și publicată în revista Sleep Medicine. Echipa a analizat un grup de 54 de adulți, cu o vârstă medie de circa 67 de ani.

Acești participanți suferau fie de afectare cognitivă ușoară (MCI) confirmată clinic, fie de suspiciuni în acest sens, concomitent cu probleme de somn.

Rezultatele au scos în evidență o diferență notabilă doar în rândul celor care atingeau pragul de consum ridicat. Acest lucru sugerează că este nevoie de un anumit nivel de dozare pentru a obține beneficii neuroprotectoare.

Ce lecții și precauții sunt?

Din punct de vedere statistic, doar 12 dintre participanți respectau limita zilnică de 5.000 UI. Această cifră restrânge forța concluziilor tirate. Mecanismele biologice prin care vitamina D influențează creierul nu sunt încă pe deplin înțelese, dar ipotezele actuale indică posibilitatea ca aceasta să regleze inflamația cronică din sistemul nervos central, un element crucial în declinul cognitiv.

Experții avertizează că, lipsă fiind randomizarea studiului, o corelație nu poate fi interpretată automat ca o relație de cauzalitate.

Este vital ca pacienții să nu adopte doze mari pe cont propriu fără a monitoriza nivelul seric al vitaminei.

Un exces poate provoca hipercalcemie și probleme renale, transformând un potential ajutor într-o sursă de toxicitate sistemică.

Doza de 5.000 UI este considerată mare, iar deficitul nu se poate diagnostica exclusiv pe baza simptomelor. Legătura dintre vitamina D și demență a fost observată anterior, dar nuanțele privind eficacitatea la doze mai mici nu s-au confirmat în acest context. Rămân încă multe aspecte de explorat în acest domeniu.