Aspirina ieftină previne eficient cheagurile de sânge după operații, arată un studiu recent

A fost siguranța profilaxiei un aspect crucial?

Un medicament obișnuit, aflat în aproape fiecare locuință, pare capabil să substitue anticoagulantele avansate în urma anumitor proceduri chirurgicale majore.

Știri de ultimă oră

Vaccinurile gratuite și compensate vor fi extinse și pentru neasigurațiGripa la vârstnici: riscul de infarct și AVC crește de zece oriHorațiu Moldovan: Educația pentru sănătate, materie obligatorie de la grădinițăTratamentul stenozei aortice strânse și regurgitării aortice: opțiuni moderne și eficiente

Conform datelor furnizate de o cercetare internațională amplă, aspirina, administrată imediat după intervențiile de înlocuire a articulațiilor de la genunchi sau șold, asigură o protecție echivalentă împotriva formării de cheaguri de sânge cu un protocol care pornește cu utilizarea rivaroxabanului, cunoscut sub numele comercial Xarelto.

Această constatare, difuzată prin intermediul revistei The New England Journal of Medicine și prezentată la adunarea anuală a Societății Internaționale pentru Tromboză și Hemostază, sugerează că indivizii aflați într-o situație de risc standard pot renunța la faza inițială de tratament cu anticoagulante orale directe, fără ca eficiența globală a profilaxiei să fie afectată negativ.

Investigația cunoscută sub denumirea de EPCAT III a mobilizat un număr de peste 5.400 de subiecți, având ca scop compararea a două abordări distincte în prevenirea tromboembolismului venos. Rezultatele obținute indică faptul că, pentru pacienții care nu prezintă factori de risc suplimentari, aspirina poate genera un nivel de apărare similar cu cel oferit de rivaroxaban.

De asemenea, probabilitatea de apariție a sângerărilor nu a înregistrat o creștere în cohorta tratată exclusiv cu acid acetilsalicilic, în comparație cu aceia care au urmat o schemă terapeutică ce includea inițial anticoagulantul menționat anterior.

Totuși, cercetătorii subliniază că aceste concluzii nu sunt universale; persoanele cu un risc ridicat de coagulare necesită adesea un plan de intervenție adaptat individual.

Proiectul științific a fost condus de doctorul Sudeep Shivakumar, afiat la Universitatea Dalhousie și la Autoritatea de Sănătate din Nova Scotia, cu sediul în Halifax. Scopul principal al analizei a fost evaluarea eficacității a două strategii de combatere a cheagurilor de sânge post-artroplastie de șold sau genunchi.

Datele colectate relevă că incidența tromboembolismului venos simptomatic, o categorie care cuprinde atât tromboza venoasă profundă proximală, cât și embolia pulmonară, a fost extrem de scăzută.

Anume, 0,48% dintre pacienții care au beneficiat doar de aspirină au dezvoltat astfel de complicații, în timp ce proporția a fost de 0,45% pentru cei care au primit inițial rivaroxaban, urmat de aspirină.

Disparitatea dintre cele două grupuri a fost nesemnificativă statistic, respectând parametrii de non-inferioritate fixați înainte de lansarea experimentului.

Siguranța profilaxiei a reprezentat un alt aspect crucial de analiză. Nu s-au identificat variații substanțiale în ceea ce privește tolerabilitatea tratamentului.

Evenimentele hemoragice clasificate ca majore sau cele considerate clinically relevante au fost înregistrate la 1,66% dintre pacienții din grupul exclusiv de aspirină. Pentru comparație, în cohorta care a urmat secvența rivaroxaban-apirină, acest procent a fost ușor superior, ajungând la 2,04%. Aceste cifre confirmă că renunțarea la anticoagulantul puternic în faza acută nu penalizează siguranța pacientului.

Echipa de cercetatori susține că descoperirile au potențialul de a remodela practica clinică curentă. Într-o declarație comună, dr. Shivakumar și partenerii săi au remarcat că aspirina rămâne un agent oral frecvent prescris, extrem de accesibil și cu un preț redus. Există o posibilitate reală de a simplifica protocolul de profilaxie post-operatorie, facilitând procesul atât pentru personalul medical, cât și pentru cei tratați. Dovezile acumulate oferă o bază solidă pentru luarea deciziilor terapeutice în cazul în care se optează pentru o strategie bazată integral pe aspirină.

Contextul actual al medicinei arată că anticoagulantele orale directe, printre care se numără rivaroxabanul și apixabanul (comercializat ca Eliquis), au consolidat poziția lor de standard în ultimele zece ani. Acestea au câștigat teren în prevenirea complicațiilor trombotice după protezarea articulațiilor, concurend cu anticoagulantul tradițional warfarină.

Care sunt limitele clare de aplicare a rezultatelor?

În paralel, aspirina a început să fie integrată tot mai des în schemele de tratament, deși argumentele care susțineau utilizarea sa exclusivă au fost, până acum, mai restrânse.

Anterior, investigația EPCAT II demonstrase că tranziția către aspirină, efectuată după cinci zile de administrare a rivaroxabanului, oferă o protecție comparabilă cu menținerea continuă a anticoagulantului.

Noul studiu, EPCAT III, extinde această logică, sugerând că o fracțiune din populația pacientă poate iniția profilaxia direct cu aspirină, omitând complet faza cu anticoagulant direct.

Limitările de aplicare a rezultatelor sunt, însă, bine definite. Cercetătorii atrag atenția asupra faptului că majoritatea celor implicați în studiu aveau un risc scăzut de tromboembolism venos. Valoarea medie a scorului de evaluare STOP-VTE a fost de 1,1, iar doar 3,4% dintre participanți au fost clasificați în categoria de risc înalt. Din acest motiv, atunci când un individ este identificat ca având un risc crescut de formare a cheagurilor, abordarea terapeutică trebuie să fie personalizată.

Categoriile excluse din cercetare includ persoanele cu istoric de tromboembolism venos, cele care au suferit recent fracturi la nivelul șoldului sau membrelor inferioare, precum și pacienții diagnosticați cu cancer metastatic.

Dimensiunea eșantionului a fost considerabilă, cu 5.429 de persoane care au trecut prin operații de protezare primară sau de revizie la nivelul șoldului sau genunchiului. Investigația s-a derulat în 15 centre universitare din Canada. Profilul demografic al participanților indică o vârstă medie de 66,5 ani, iar ponderea masculinilor a atins 56,9%. Distribuția tipurilor de intervenții a fost relativ echilibrată, puțin peste jumătate fiind protezări de genunchi, restul vizând șoldul. Aproape toate procedurile au fost de tip primar, nu de revizuire.

Protocolul terapeutic a presupus administrarea a 81 mg de aspirină pe zi pentru un grup, în timp ce celălalt a primit 10 mg de rivaroxaban zilnic în primele cinci zile post-operatorii.

Ulterior, toți pacienții au continuat cu doza de 81 mg de aspirină. Durata totală a tratamentului a fost de încă nouă zile după intervențiile la genunchi și de 30 de zile după cele la șold.

Analiza a inclus și un criteriu extins, care a luat în considerare și tromboza venoasă profundă distală.

Chiar și în acest scenariu, nu s-au manifestat diferențe statistice semnificative între cele două cohorte.

Această observație este relevantă în lumina studiului CRISTAL, publicat în anul 2022, care raportase o rată mai mare de episoade de tromboembolism venos simptomatic la pacienții tratați doar cu aspirină, comparativ cu cei care primeau enoxaparină.

Discrepanța din acel studiu anterior era determinată în principal de un număr crescut de tromboze venoase profunde distale.

În final, autorii recunosc existența unor limite metodologice care necesită a fi luate în considerare la interpretarea datelor. Rezultatele trebuie contextualizate în funcție de populația specifică inclusă în studiu și de rata scăzută a evenimentelor adverse observate.

Rata incidentelor în cadrul acestei cercetări a fost inferioară celei raportate în alte studii anterioare care au evaluat utilizarea exclusivă a aspirinei la aceeași categorie de pacienți.

O altă constrângere identificată de echipa de cercetare este lipsa datelor detaliate privind rasa și etnia participanților, un aspect care poate influența capacitatea de a generaliza concluziile către alte grupuri etnice sau populatie.