De ce mâncăm seara când nu ne este foame: când devine o problemă

După o zi obositoare, marcată de stres, nemulțumiri sau frustrări

Consumul de alimente în orele serale este adesea văzut cu suspiciune, mulți considerând că este principalul vinovat în procesul de acumulare a grăsimii corporale. Totuși, realitatea este mai nuanțată decât o simplă regulă de interdicție. Nutriționistul Mihaela Bilic susține că, în spatele dorinței de a deschide frigiderul după cină, se ascunde adesea o nevoie de liniște sufletească, nu neapărat o foame fiziologică. Într-un mesaj publicat pe rețelele sociale, expertul detaliază distincția dintre necesitatea de hrană și consumul alimentelor ca răspuns la stres sau singurătate.

Știri de ultimă oră

CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiuAspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu MureșFederația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurile

Ea subliniază că momentul consumului nu este în sine problema, ci motivul care stă în spatele lui. „Toată lumea condamnă masa de seară, că ar îngrășa, că ar îngreuna digestia…dar nimeni nu are curajul să conteste efectul ei garantat: mâncatul seara calmează, «șterge» nemulțumirea și frustrarea de peste zi, umple golul din casă și singurătatea din suflet”, notează specialistul.

Există o distincție esențială între cina standard și gustările târzii motivate de plictiseală sau tristețe. Dacă vorbim despre a treia masă a zilei, luată în cantități moderate, la două-trei ore înainte de somn, nu există motive să o considerăm un obicei greșit. O cină luată într-o stare de echilibru emoțional, fără grabă și fără excese, reprezintă un răspuns firesc la senzația de foame. Situația se schimbă radical atunci când, după ora 22:00, apare dorința de a mânca din nou, deși organismul a primit deja suficientă hrană. În acest caz, nu mai este vorba neapărat despre foame, ci despre nevoia de calmare. „Suntem construiți să mâncăm și de foame și de plăcere, cele două obiective se completează, nu se exclud!”, precizează Mihaela Bilic.

Prin urmare, plăcerea de a mânca nu ar trebui asociată automat cu vinovăția, deoarece alimentația are și o componentă emoțională, iar mâncarea poate contribui la starea de bine.

După o zi obositoare, marcată de stres, nemulțumiri sau frustrări, mâncarea poate deveni o modalitate rapidă de relaxare. Pentru unele persoane, gustările de seară reprezintă o recompensă după orele de muncă. Pentru altele, pot fi o încercare de a combate plictiseala, singurătatea sau tristețea. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de mâncat emoțional și apare atunci când dorința de a consuma alimente este declanșată mai degrabă de o stare psihologică decât de nevoia fiziologică de hrană. Mihaela Bilic atrage atenția că interzicerea plăcerii asociate alimentației și sentimentul permanent de vinovăție nu reprezintă soluții. Mâncarea poate oferi confort, însă este important să observăm dacă ajunge să fie singura modalitate prin care încercăm să ne simțim mai bine.

Atunci când acest lucru se întâmplă frecvent, poate fi util să identificăm emoțiile care declanșează dorința de a mânca și să căutăm și alte surse de relaxare și satisfacție.

O altă greșeală comună este să nu mănânci aproape nimic toată ziua. Există situații în care foamea puternică de seară este consecința restricțiilor alimentare din timpul zilei. Persoanele care sar peste mese, amână constant momentul în care mănâncă sau încearcă să reducă drastic aportul alimentar pot ajunge seara extrem de înfometate. În aceste condiții, dorința de a consuma o cantitate mare de alimente este firească. Mihaela Bilic explică faptul că masa de seară poate fi nu doar binevenită, ci și necesară pentru cei care nu au mâncat suficient în timpul zilei. Totuși, nutriționistul atrage atenția asupra riscului de a exagera cu porțiile atunci când foamea devine foarte intensă. O alimentație echilibrată, cu mese adaptate nevoilor individuale, poate contribui la evitarea episoadelor de foame excesivă și a consumului impulsiv de alimente.

O altă greșeală comună este să nu mănânci aproape nimic toată ziua

Un semnal de alarmă important, explicat de nutriționistul, este diferența dintre mâncatul rapid, provocat de foame, și consumul compulsiv de alimente. O persoană care ajunge acasă foarte înfometată poate mânca repede, dar rămâne conștientă de ceea ce face și se poate opri atunci când s-a săturat. În schimb, mâncatul compulsiv poate implica senzația de pierdere a controlului, consumul unor cantități mari de alimente și dificultatea de a opri episodul, chiar și în absența foamei. „Alta e să te abandonezi mâncării, să uiți de tine și să te îndopi neselectiv cu tot ce găsești prin frigider, în dorința nemărturisită de a uita, de a evita, de a scăpa de o emoție negativă”, explică nutriționistul.

Medicul consideră că, în asemenea situații, problema depășește sfera alimentației și poate reflecta dificultatea de a gestiona anumite emoții sau provocări cotidiene.

Este important de precizat că nu orice gustare consumată pe fond emoțional reprezintă un episod de mâncat compulsiv. Însă pierderea repetată a controlului asupra alimentației, mai ales atunci când provoacă suferință, merită discutată cu un specialist.

Pentru a face diferența dintre foamea fizică și cea emoțională, poate fi util să observi câteva aspecte ale comportamentului alimentar. Foamea fizică apare, de regulă, treptat și