România are nevoie de un sistem eficient de recuperare după accident vascular cerebral

Dezvoltarea tehnologiilor moderne extinde posibilitățile neuroreabilitării

Sistemul de recuperare post-AVC din România necesită o reformă fundamentală

Știri de ultimă oră

CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiuAspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu MureșFederația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurile

Recuperarea funcțională a pacienților care au suferit un accident vascular cerebral nu trebuie să aștepte până la plecarea din spital. Evaluarea necesităților de reabilitare și aplicarea intervențiilor potrivite stării clinice trebuie integrate în perioada de spitalizare, cu scopul de a susține redobândarea funcțiilor afectate și de a împiedica apariția complicațiilor. Totuși, în România, construirea unui traseu coerent, care să conecteze tratamentul din faza acută cu serviciile de reabilitare și sprijinul în comunitate, rămâne o provocare majoră. Prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președinta Societății Române de Reabilitare Medicală (SRRM), explică în interviul acordat platformei MedicalManager.ro de ce intervenția timpurie este critică, care este rolul echipei multidisciplinare și cum pot contribui medicul de familie și familia la menținerea progresului funcțional.

În același timp, vorbește despre rolul tehnologiilor moderne în neuroreabilitare și despre principalele obstacole care limitează accesul pacienților români la servicii continue de recuperare.

Reabilitarea medicală este o componentă integrantă a tratamentului accidentului vascular cerebral și trebuie inclusă în parcursul pacientului încă din perioada de spitalizare. Dacă tratamentul din faza acută vizează salvarea vieții și limitarea leziunii cerebrale, intervențiile de reabilitare au ca scop susținerea recâștigării funcțiilor afectate și prevenirea complicațiilor asociate. Un argument important pentru începerea timpurie a reabilitării este capacitatea creierului de a se reorganiza prin mecanisme de neuroplasticitate. Intervențiile adaptate pacientului pot susține acest proces, mai ales atunci când sunt orientate către activități relevante pentru viața de zi cu zi. Reabilitarea medicală trebuie să facă parte din îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral încă din perioada spitalizării, iar reabilitarea contribuie la recâștigarea funcțiilor afectate și la prevenirea complicațiilor. Aceste obiective trebuie abordate într-un parcurs unitar.

După un AVC, creierul are capacitatea de reabilitare urmăresc să susțină acest proces prin activități adaptate pacientului, relevante pentru viața sa de zi cu zi.

De aceea, evaluarea nevoilor de reabilitare trebuie realizată precoce, iar programul trebuie început atunci când starea clinică permite, explică prof. univ. dr. Mădălina Iliescu. Medicul atrage însă atenția asupra unei distincții importante: intervenția timpurie nu înseamnă mobilizare intensivă indiferent de starea pacientului. Momentul începerii, tipul intervențiilor, durata și intensitatea acestora trebuie stabilite individual, în colaborare cu echipa care gestionează faza acută. Siguranța pacientului rămâne prioritară. Amânarea reabilitării poate adăuga deficitului neurologic inițial o serie de complicații asociate imobilizării: decondiționare, leziuni de presiune, limitarea mobilității articulare și durere. De asemenea, tulburările de deglutiție, dificultățile de comunicare sau modificările tonusului muscular trebuie identificate și abordate la timp.

Atunci când reabilitarea este amânată, deficitului neurologic i se pot adăuga consecințele au, la rândul lor, nevoie de identificare și abordare la timp. În paralel, dependența prelungită poate accentua anxietatea, depresia și pierderea încrederii în propriile capacități, subliniază președinta SRRM.

Un pacient care ajunge târziu la reabilitare poate avea nevoie mai întâi de tratarea unor complicații care îngreunează progresul funcțional. Totuși, întârzierea nu înseamnă că intervenția de specialitate nu mai poate fi utilă. Evaluarea și stabilirea unui program adaptat rămân importante chiar și în aceste situații.

Recuperarea după AVC presupune intervenția mai multor specialiști, fiecare cu o contribuție distinctă. Pentru ca pacientul să beneficieze de un parcurs coerent, activitatea acestora trebuie coordonată printr-un plan comun, construit în funcție de nevoile și prioritățile individuale. Neurologul are un rol central în diagnosticul și tratamentul fazei acute, stabilizarea pacientului și stabilirea măsurilor de prevenție secundară. Medicul de medicină fizică și de reabilitare evaluează consecințele funcționale ale AVC, stabilește obiectivele și indicațiile programului și coordonează intervențiile echipei de reabilitare. Kinetoterapeutul contribuie la reeducarea mișcării, echilibrului, transferurilor și mersului. Logopedul intervine în tulburările de limbaj și vorbire și, în funcție de competențe și de organizarea serviciului, în evaluarea și reabilitarea deglutiției. Psihologul sprijină adaptarea emoțională și participă la evaluarea și abordarea dificultăților cognitive și comportamentale.

Recuperarea după AVC presupune intervenția mai multor specialiști, fiecare cu o

Terapeutul ocupațional urmărește recâștigarea independenței în activitățile cotidiene, în timp ce asistenții medicali și asistentul social contribuie la îngrijire și la pregătirea revenirii pacientului în comunitate. „Colaborarea trebuie să pornească de la un plan comun, construit în jurul nevoilor și priorităților pacientului. Fiecare specialist aduce o competență distinctă, iar rezultatul depinde de felul în care aceste contribuții sunt coordonate. În practică, echipa are nevoie de evaluări corelate, obiective măsurabile și reevaluări periodice. Pentru un pacient, obiectivul imediat poate fi să stea în șezut în siguranță; pentru altul, să se îmbrace, să comunice o nevoie sau să meargă până la baie. Aceste obiective concrete dau sens programului și fac progresul mai ușor de înțeles”, arată prof. univ. dr. Mădălina Iliescu.

Un element esențial al acestui proces este implicarea pacientului și a familiei încă de la început. Explicațiile clare și instruirea aparținătorilor contribuie la continuarea în siguranță a recomandărilor după externare.

În același timp, echipa medicală trebuie să asigure un transfer real de informații între servicii. La externare, pacientul ar trebui să primească un plan clar, care să precizeze ce rezultate au fost obținute, ce dificultăți persistă, ce intervenții sunt necesare în continuare și când trebuie realizată următoarea evaluare.

Dezvoltarea tehnologiilor moderne extinde posibilitățile neuroreabilitării, în special prin creșterea numărului de repetări, adaptarea exercițiilor la capacitățile pacientului și furnizarea unui feedback imediat. Printre soluțiile utilizate sau aflate în dezvoltare se numără robotica, stimularea electrică neuromusculară și funcțională, realitatea virtuală, neuromodularea și telereabilitarea. Robotica poate facilita antrenamentul mersului și al membrului superior, oferind asistență adaptată capacității de mișcare. Stimularea electrică poate fi integrată în programele destinate unor deficite motorii specifice, în funcție de evaluarea clinică și de obiectivele urmărite. Realitatea virtuală permite exersarea mișcării, echilibrului și a unor sarcini funcționale în medii interactive, iar feedbackul vizual și caracterul motivant al activităților pot susține participarea pacientului. Tehnologiile moderne pot extinde posibilitățile neuroreabilitării, mai ales prin creșterea numărului de repetări, adaptarea exercițiilor și oferirea unui feedback imediat.

Valoarea lor trebuie însă apreciată prin beneficiul funcțional pentru pacient.

În anumite situații, aceasta permite pacientului să exerseze activități pe care le-ar putea realiza cu dificultate fără sprijin tehnologic. Exercițiul trebuie apoi corelat cu sarcinile din viața cotidiană„, explică președinta SRRM. Realitatea virtuală și stimularea electrică nu reprezintă soluții universale. Dificultatea exercițiilor trebuie ajustată permanent, iar alegerea intervențiilor depinde de particularitățile fiecărui pacient. În cazul unor direcții precum neuromodularea și stimularea nervului vag asociată antrenamentului motor, selecția pacienților și utilizarea în contexte specializate sunt deosebit de importante. Telereabilitarea poate completa programul prin continuarea unor intervenții la domiciliu, mai ales pentru pacienții care întâmpină dificultăți de deplasare. Utilizarea sa presupune însă o evaluare prealabilă, condiții de siguranță și monitorizare adecvată.

Dincolo de noutatea tehnologică, criteriul esențial rămâne rezultatul concret pentru pacient. ”Ca medic, consider că întrebarea esențială este: ce câștigă pacientul în viața de zi cu zi? Poate folosi mai bine mâna? Se poate deplasa mai sigur?

Are nevoie de mai puțin ajutor? Tehnologia își dovedește valoarea atunci când contribuie la obiective funcționale clare, într-un program individualizat de reabilitare. În același timp, dezvoltarea acestor servicii trebuie însoțită de îmbunătățirea accesului la echipe și intervenții de bază, punctează prof. univ. dr. Mădălina Iliescu.

După externare, medicul de familie joacă un rol central în continuitatea îngrijirii. Acesta devine reperul principal pentru monitorizarea progresului și pentru adaptarea planului de recuperare în funcție de evoluția pacientului. Coordonarea cu echipa de reabilitare este critică pentru a asigura că recomandările din spital sunt aplicate corect acasă. Familia, la rândul ei, este un partener esențial: înțelegerea corectă a instrucțiunilor și implicarea activă în exercițiile de recuperare acasă accelerează recuperarea funcțională. Fără acest sprijin, riscul de regresie și de apariția complicațiilor crește semnificativ. Construirea unui sistem eficient de recuperare post-AVC în România necesită, prin urmare, nu doar tehnologii avansate, ci și o reorganizare a parcursului pacientului, cu accent pe intervenția timpurie, pe colaborarea echipei multidisciplinare și pe continuitatea îngrijirii după externare.