Asciminib, mai precis în tratarea leucemiei mieloide cronice

Rezistența la tratament, cum o învingem?

Asciminib arată o eficiență remarcabilă împotriva leucemiei mieloide cronice (CML), o boală care afectează peste 7.000 de australieni. Această cancer de sânge provine dintr-o anomalie genetică care împinge creșterea anormală a celulelor. Deși avansurile medicale permit multor pacienți să gestioneze această afecțiune potențial fatală, doar un sfert atinge remisiune fără tratament. Studiul compară capacitatea asciminib de a bloca proteina care conduce cancerul cu inhibitorii de tirozină-kinază (TKI) comuni, precum imatinib și nilotinib. Rezultatele arată că asciminib este mult mai puternic în suprimarea acelei proteine. Această progresie e un pas major spre opțiuni mai bune de primă linie pentru pacienții care nu răspund la tratamentele actuale.

Impactul molecular, cum se măsoară?

Cercetătorii au dezvoltat o metodă nouă pentru a măsura cum tratamentul oprește proteina care conduce cancerul în celulele din sânge. Prof. Tim Hughes, care conduce grupul de cercetare CML la SAHMRI, a notat că asciminib a obținut o suprimare mult mai puternică în decursul unei săptămâni comparativ cu tratamentele actuale. Important, niciun pacient nu a arătat răspunsuri slabe, un fenomen uneori văzut cu medicamentele mai vechi. Această dovadă biologică sprijină rezultatele clinice excelente din încercările recente cu asciminib.

Medicină personalizată, cum se aplică?

Echipa a explorat, de asemenea, dacă medicamentul funcționa la pacienții cu o mutație genetică specifică, cunoscută pentru a crește riscul de eșec al tratamentului. Au descoperit că putea totuși bloca motorul principal al creșterii celulare anormale. Aceste descoperiri, publicate în Leukemia, ajută medicii să identifice devreme dacă un pacient răspunde bine. Prof. asociat Chung Hoow Kok a explicat că e un pas cheie spre medicina de precizie. Deciziile de tratament ar trebui ghidate de biologia cancerului fiecărui pacient, nu de o abordare „un singur mărime pentru toți”. Scopul e să trecem dincolo de tratarea tuturor pacienților la fel. Prin înțelegerea biologiei individuale a CML, medicii pot alege tratamentul corect pentru pacientul corect, la momentul corect.