Bolnavii cronici cer acces la investigații medicale fără limite

Cât de critic este impactul pentru fiecare pacient?

Pacienții cu patologii cronice solicită ridicarea plafonului anual pentru analizele de înaltă performanță

Organizațiile reprezentative ale beneficiarilor sistemului de sănătate au lansat o solicitare urgentă către conducerea executivă și departamentul responsabil de sănătate publică, cerând adoptarea rapidă a unei ordonanțe de urgență. Scopul principal al acestui demers este eliminarea restricției administrative care limitează numărul de investigații imagistice complexe, realizate pe baza biletelor de trimitere de tip Monitor (M3-M8), la maximum o singură astfel de analiză pe an pentru fiecare pacient aflat sub supraveghere medicală continuă.

În paralel cu această cerere, federațiile de pacienți propun extinderea dreptului la accesarea acestor proceduri diagnostice către toate grupurile de persoane care suferă de afecțiuni de durată, acolo unde necesitatea evaluării prin imagistică este stabilită de criteriile clinice.

Această presiune instituțională survine în contextul intrării în vigoare, începând cu 1 ianuarie 2026, a noilor reguli privind decontarea serviciilor în regimul special de monitorizare. Conform noului mecanism, pacienții care dețin trimiteri de tip Monitor M3-M8 se confruntă cu un plafon strict de o singură investigație de înaltă performanță anuală. Această constrângere bugetară și procedurală riscă să afecteze calitatea asistenței medicale, putând întârzia detectarea progresiei patologiei, ajustarea corectă a schemei terapeutice sau identificarea timpurie a complicațiilor asociate.

Impactul acestei măsuri este profund individualizat și critic pentru diverse profiluri de pacienți. Pentru un tânăr diagnosticat cu scleroză multiplă, pentru un supraviețuitor al unui accident vascular cerebral, pentru o persoană care conviuie cu o patologie cardiovasculară severă sau cu o boală clasificată ca fiind rară, ritmul de supraveghere medicală poate determina diferența dintre menținerea independenței funcționale și agravarea stării de invaliditate.

Decizia privind frecvența analizelor nu este uniformă, ci depinde de natura afecțiunii și de cursul clinic specific. Medicul specialist are capacitatea de a prescrie repetarea examenelor imagistice, uneori la intervale variabile cuprinse între trei și șase luni. Impunerea unei limite administrative rigide, aplicate identic tuturor, nu poate substitui judecata medicală personalizată, esențială în gestionarea bolilor cronice.

O complexitate suplimentară apare în modul în care sunt calculate și decontate analizele care implică vizualizarea mai multor zone anatomice. În practica clinică, o evaluare integrală poate solicita examinarea simultană a encefalului, a coloanei cervicale și toracale sau a altor segmente corporale, conform specificității patologiei.

În cazul unei proceduri care acoperă patru zone distincte, regulamentele actuale permit decontarea individuală, dincolo de plafonul contractual stabilit cu casele de asigurări sociale, pentru un singur segment, o dată pe an.

Cine suportă sarcina financiară și logistică?

Restul zonelor examinate rămân dependente de disponibilitatea bugetului lunar al furnizorului de servicii medicale.

Sarcina financiară și logistică cade direct pe umerii pacienților, manifestându-se prin amânarea programării examenelor, asumarea unor cheltuieli suplimentare, deplasările repetate la centrele de diagnostic și întârzieri critice în luarea deciziilor terapeutice. În anumite situații, bariera bugetară duce chiar la abandonarea supravegherii periodice recomandate de specialist.

Reprezentanții asociațiilor subliniază că necesitatea medicală identică ar trebui să genereze un drept echivalent la accesul la tehnologia de diagnostic. Debată actuală nu se limitează doar la categoriile de afecțiuni deja integrate în sistemul de monitorizare.

Pe lângă patologiile neurologice, cerebrovasculare, cardiace și cele rare, există un spectru larg de tulburări cronice de natură inflamatorie, autoimună, reumatologică, musculoscheletală sau sistemică, pentru care imagistica avansată este pilonul central al diagnosticării, a evaluării activității bolii, a urmăririi Printre exemplele citate de organizații se numără spondilita anchilozantă și spondiloartritele axiale, unde rezonanța magnetică a articulațiilor sacroiliace și a coloanei poate fi decisivă pentru stabilirea diagnosticului și a inflamației active.

Poliartrita reumatoidă, cunoscută pentru distrucția articulară progresivă și riscul de dizabilitate, poate necesita imagistică avansată când metodele standard sunt insuficiente. Artrita psoriazică, o afecțiune inflamatorie care poate atinge articulațiile periferice, coloana și structurile periarticulare, intră și ea în această categorie.

Lupusul eritematos sistemic, caracterizat printr-o afectare multiorganică de origine autoimună, necesită investigații care să surprindă și să monitorizeze complicațiile neurologice, cardiace și osoase.

Scleroza sistemică sau sclerodermia beneficiază de tomografia computerizată de înaltă rezoluție pentru a evalua afectarea parenchimului pulmonar interstițial. Vasculitele sistemice pot impune utilizarea CT, RMN sau a altor tehnici avansate pentru inspectarea vaselor de sânge și a organelor interne. Polimiozita și dermatomiozita, tulburări inflamatorii musculare, pot fi evaluate prin rezonanță magnetică pentru a cuantifica afectarea țesutului muscular.

Sindromul Sjögren, mai ales în formele cu impact sistemic sau complicații complexe, justifică recurgerea la imagistică de performanță.

De asemenea, federațiile cer ca necesitățile de supraveghere ale diabeticilor și ale persoanelor cu insuficiență renală cronică, precum și ale celorlalți pacienți cu boli cronice, să fie luate în calcul atunci când există indicația medicală clară pentru analize de înaltă performanță. Lista prezentată nu este considerată exhaustivă, ci ilustrează amploarea problemei.