Cancer ovarian: motivul rezistenței la chimioterapie și soluții pentru tratarea lui

Prin schimbarea atenției de la ADN la structura fizică a celulelor canceroase

Cercetătorii de la Michigan State University au identificat modul în care celulele de cancer ovarian devin rezistente la chimioterapie și au descoperit o proteină care, atunci când este blocată, poate restabili eficacitatea medicamentului. Rezultatele, publicate în revista Cell Reports ?? , se concentrează pe cisplatină, un medicament de chimioterapie utilizat pe scară largă descoperit pentru prima dată la MSU în 1965 și încă este considerat unul dintre standardele de referință în tratamentul cancerului ovarian și al altor tipuri de cancer. Se știe de mult timp că cisplatina acționează prin distrugerea ADN-ului celulelor canceroase, dar rezultatele arată că cisplatina și tubutina, care constituie structura de bază a acestei proteine, perturbă structura celulei la care este atașată la TPP. Departamentul de Medicină și Departamentul de Farmacologie (Departmentul de Medicină) au declarat că studiind TPP și TPP, TPP și TPP și structura TPP poate fi utilizată pentru a ajuta la tratarea cancerului.

Cercetătorii au descoperit că celulele canceroase cu niveluri mai ridicate de TPPP3 au fost mult mai capabile să restabilească sensibilitatea celulelor canceroase la structura lor internă de susținere și să reziste la efectele cisplatinei sau carboplatinei, care încearcă să distrugă structura respectivă. În schimb, pacienții cu niveluri mai scăzute de TPPP3 au trăit mai mult și au În modelele de laborator, eliminarea TPPP3 a restabilit semnificativ sensibilitatea celulelor canceroase la cisplatină, sugerând o nouă abordare pentru îmbunătățirea rezistenței.

Prin schimbarea atenției de la ADN la structura fizică a celulelor canceroase, cercetătorii spun că aceste descoperiri ar putea deschide calea pentru îmbunătățirea tratamentelor existente în loc să le înlocuiască. De la descoperirea de laborator la strategia de tratament Cercetătorii lucrează acum pentru a traduce aceste descoperiri în noi strategii de tratament, inclusiv dezvoltarea de medicamente care vizează TPPP3 și testarea posibilității ca proteina să poată fi folosită ca biomarker pentru a identifica pacienții cu risc de a dezvolta rezistență. Studiile viitoare vor explora, de asemenea, modul în care acest mecanism afectează combinațiile de chimioterapie și dacă în cele din urmă joacă un rol în alte tratamente de cancer.