cancerul rar descoperit târziu și confundat cu o simplă umflătură

De ce sunt sarcoamele atât de greu de depistat?

Diagnosticul tardiv al unor forme rare de cancer osos și al țesuturilor moi rămâne o piatră de încercare pentru sistemul medical românesc. Mulți pacienți află că sunt bolnavi abia când formațiunile tumorale au crescut enorm.

Situația a fost trasă un semnal de alarmă de Dr. Silvia Brotea-Moșoiu, medic la Institutul Oncologic din București și șefa comisiei naționale din cadrul Societății Naționale de Oncologie Medicală Română pentru studiul sarcoamelor.

Interviul a fost realizat la Congresul Național de Oncologie, desfășurat între 8 și 10 octombrie 2026 la Poiana Brașov, unde specialiști din țară și de peste hotare au căutat soluții pentru depistarea timpurie a acestor boli.

Tot atunci s-a anunțat oficial că Oradea va găzdui în 2032 reuniunea anuală a Societății Europene de Oncologie Musculo-Scheletică (EMSOS), o premieră importantă pentru medicii din România.

Când devine o simplă umflătură un semnal de alarmă?

În discuția cu reprezentanții CSID, specialistul a explicat că sarcoamele sunt rare și extrem de greu de pus în diagnostic. În Europa, incidența este de maximum cinci cazuri la 100.000 de locuitori. Însă principala provocare vine din uriașa varietate a bolii: există peste 100 de subtipuri distincte de sarcoame. Deși tratamentele nu sunt la fel de numeroase ca subtipurile, aproximativ 50-60% dintre cazuri cer un plan medical croit pe măsură, adaptat fiecărui pacient în parte.

Din păcate, lipsa centrelor de excelență din țară a frânat înțelegerea aprofundată a acestei patologii, iar pacienții ajung adesea la medic în stadii avansate.

Brotea-Moșoiu a povestit că pacienții vin frecvent cu mase tumorale solide, localizate mai ales la brațe sau picioare, care au ajuns la dimensiuni șocante: 20-30 de centimetri.

Ce dimensiune a tumorii impune controlul medical urgent?

În multe cazuri, medicii descoperă deja metastaze, semn că boala a plecat spre alte organe. Greșelile pornesc chiar de la pacienți, care ignoră o umflătură apărută sub piele și cred că este o vânătaie inofensivă sau o reacție trecătoare. Așteptarea ca nodulul să dispară de la sine înseamnă timp prețios pierdut în fața unui diagnostic vital.

Pentru a recunoaște pericolul la timp, medicul a stabilit un prag clar: orice leziune sub piele sau în mușchi care depășește trei centimetri cere o vizită la doctor. Chiar dacă nu e mereu o urgență extremă, controlul programat la specialist este obligatoriu. Urmează investigațiile imagistice — ecografie, RMN sau CT —, iar la final, o biopsie poate confirma sau infesta suspiciunile. Diagnosticul e complicat de faptul că multe tumori benigne seamănă izbitor cu cele maligne.

La leziunile foarte mici, medicii pot alege doar să țină pacientul sub observație: dacă masa rămâne neschimbată, e benignă; dacă începe să crească, este nevoie imediată de reevaluare.

Interviul a fost publicat pe 10 octombrie 2026, la ora 15:06, sub semnătura redactorului-șef Alexandra Necșoiu. Materialul face parte din secțiunea de sănătate și atrage atenția asupra riscurilor provocate de diagnosticarea târzie, oferind totodată repere pentru pacienții din România.