Dinții afectați de tratamentul cu Ozempic: Cauze și soluții

Pot medicamentele pentru slăbit să îți distrugă dinții?

Un dentist explică de ce fenomenul numit „dinți Ozempic” apare și ce măsuri simple poate reduce riscul de a afecta sănătatea orală.

Agoniștii GLP-1 pe bază de tratament, cum ar fi Ozempic și alte medicamente utilizate pentru a controla diabetul zaharat și greutatea corporală, au schimbat radical modul în care milioane de oameni slăbesc.

Deşi consideraţi sigure şi eficiente atunci când sunt prescrise corect, specialiştii atrag atenţia asupra efectelor indirecte care pot afecta sănătatea orală.

Acestea includ ceea ce stomatologii au început să numească „dinți Ozempic” - un termen folosit pentru a descrie un grup de probleme dentare care pot apărea în mijlocul schimbărilor în aceste tratamente în organism.

De ce apar dinţii Ozempic? Potrivit Dr. Affan Sajur, fondatorul Space Dental, medicamente GLP-1 nu ataca direct dintii.

Problema apare din cauza schimbărilor pe care le produc în organism și, prin urmare, în gură.

Aceste tratamente încetinesc golirea stomacului şi reduc apetitul, ceea ce poate promova refluxul gastric, greaţa şi vărsăturile. În plus, mulţi oameni ajung să consume mai puţine lichide, ceea ce poate duce la deshidratare şi la reducerea producţiei de salivă.

„Ozempic nu este medicamentul care atacă dinţii direct, ci mediul pe care îl creează,” explică dr.

Affan Sadhir, potrivit Daily Mail.

Gura uscată, refluxul acid şi vărsăturile repetate pot afecta smalţul dentar, favorizând apariţia sensibilităţii, cariilor şi decolorarea dinţilor.

Cum afectează medicamentele de slăbit sănătatea orală?

Cum afectează refluxul şi vărsăturile smalţul dentar Când alimentele rămân mai lungi în stomac, creşte riscul ca acidul gastric să se urce în esofag şi să ajungă la gură.

În timp, acest acid poate eroda emailul, stratul protector al dintelui.

Odată subțire, smalțul părăsește dentina, țesutul galben de mai jos, ceea ce explică de ce unii pacienți observă că dinții lor devin mai galbeni și sensibili.

În paralel, scăderea salivei reduce capacitatea naturală a organismului de a repara leziuni dentare mici. Saliva conţine minerale esenţiale precum calciul, fosfatul şi fluorul, care contribuie la amintirea smalţului. Primul pas: spuneţi dentistului dumneavoastră că urmaţi tratament cu GLP-1 Dentiştii nu pot identifica instantaneu dacă un pacient utilizează injecţii cu pierdere în greutate.

Totuşi, acestea pot observa semne precum eroziunea emailului, sângerarea gingiilor, sensibilitatea dentară sau respiraţia urât mirositoare. Din acest motiv, specialiştii recomandă pacienţilor să menţioneze medicamentele pe care le utilizează. Pacientii ar trebui sa se simta usor sa ne spuna ce tratamente iau.

Rolul nostru nu este să judecăm, ci să protejăm sănătatea orală, spune dr. Saghir.

Hidratarea, una dintre cele mai simple măsuri de protecție Reducerea apetitului poate duce, fără ca pacientul să atingă, și reduce consumul de lichid. Consecinţa este dezvoltarea gurii uscate, o problemă care promovează dezvoltarea bacteriilor şi apariţia cariilor. Specialistul recomandă consum regulat de apă pe tot parcursul zilei, chiar și atunci când senzația de sete este redusă. Hidratarea adecvată ajută la menținerea producției de salivă și la protejarea emailului dentar. Greșeala pe care o fac mulți după periaj Un alt sfat important este utilizarea unei paste de dinți fluor și evitarea clătirii imediate după periaj.

Mulţi oameni îşi spală gura cu apă imediat după ce se spală pe dinţi, dar acest obicei elimină fluorul care trebuie să rămână pe suprafaţa dentară pentru a întări emailul.

Specialiştii recomandă scuiparea pastei de dinţi în exces fără clătire imediată pentru a permite fluorului să acţioneze mai mult.

De ce nu vă spălaţi pe dinţi imediat după vărsături Deşi poate apărea instinctiv, periajul imediat după un episod de vărsături poate agrava deteriorarea smalţului. Acidul gastric slăbeşte temporar suprafaţa dinţilor, iar frecarea mecanică produsă de periuţa de dinţi poate îndepărta şi mai mult stratul protector.

Medicii recomandă clătirea gurii cu apă sau cu apă de gură care conţine fluor, urmată de o perioadă de aşteptare de aproximativ o oră înainte de periaj.