Ovarele nu „ies la pensie” după menopauză. Descoperirea care schimbă ce știau cercetătorii despre îmbătrânirea femeilor

În trecut, majoritatea specialistilor au considerat că menopauza marchează sfârșitul rolului ovarien

Ovarele nu „părăsesc funcția” după menopauză. O descoperire recentă modifică perspectiva științifică privind procesul de îmbătrânire al organismului femeiesc

DeAlecu Carmen 13 octombrie 2026

În timp ce se crede tradițional că dupa menopauză ovarele devin organe inactive, cercetările noi demonstră exactamente opusul. Longevitatea funcțională a acestor glandei nu se limitează la perioada reproductive, ci se extinde mult peste ea, menținând o activitate biologică semnificativă chiar și la zeci de ani după încetarea ovulației.

În trecut, majoritatea specialistilor au considerat că menopauza marchează sfârșitul rolului ovarien, datorită încetării producției de ovule și a scăderii drastice a nivelurilor de estrogeni și progesteron. Totuși, analizele recente arată că, chiar și în absența funcției reproductive, țesutul ovarian păstrează capacitatea de a se adapta, de a se restructura și de a exprima profile moleculare neașteptate.

Un studiu publicat în revista Science, coordonat de echipa cercetătoare a lui Francesc Duncan de la Northwestern University Feinberg School of Medicine, a révélat că ovarul postmenopauzal nu este un țesut pasiv ci, pe contrariu, rămâne dinamic. Prin intermediul tehnicilor avansate de analiză genomică și proteomică, cercetătorii au identificat schimbări în expresia genelor care sugerează o tranziție spre un stare asemănătoare cu cea a unui organ imunologic.

Această transformare nu este doar structurală.

Pentru a înțelege mai bine această evoluție, cercetătorii au condus și experimente pe modele animale

Acest lucru sugerează că organul nu doar că supraviețuiește, ci poate juca un rol activ în modularea stării de inflamație sistemică, un factor cunoscut pentru a contribui la apariția bolilor degenerative legate de vârstă.

Pentru a înțelege mai bine această evoluție, cercetătorii au condus și experimente pe modele animale. În cadrul unui studiu publicat în Molecular Human Reproduction, au fost analizate ovarele de șoareci în trei stadii distincte: adulțime timpurie, vârstă mediu în perioada reproductive și vârstă avansată după pierderea capacității reproductive.

Compararea acestor grupe a rivelat că, chiar și în absence de folicoli functionali, țesutul ovarian post-reproductiv prezintă semne evidente de remodelare, inclusiv infiltrarea cu celule imunitare și modificări în matricea extracelulară.

Datele obținute indică o posibilă legătură între această activitate ovariană reziduală și riscul crescut de a dezvolta patologii asociate cu vârsta, precum cancerul ovarian sau afecțiunile cardiovasculare. Deși nu se poate încă stabili un raport de cauzalitate direct, corelația observată deschide noi perspective în domeniul prevenției și monitorizării sănătății femeilor în vârstă.

Aceste rezultate impun o reevaluație a abordării clinice privind sănătatea ovariană în menopauză și postmenopauză. In plaats de a trata ovarul ca un organ „inactiv” sau „deșertat”, medicinii ar trebui să-l considere un țesut cu potențial terapeutic și diagnostic.

Monitorizarea biomarkerilor imunitari sau inflamatori la nivel ovarian ar putea deveni parte din strategii de sănătate preventivă, mai ales la femeile cu antecedente familiare de boli cronice.