Pacienții cronici plătesc mii de lei pentru investigații

O singură zonă anatomică acoperită în 2026!

Limitările administrative în programul de monitorizare medicală pun presiune pe bugetul persoanelor cu afecțiuni cronice

Organizațiile care reprezintă persoanele cu boli de lungă durată solicită Guvernului și Ministerului Sănătății să revizuiască regulile actuale care limitează decontarea investigațiilor de înaltă performanță, precum rezonanța magnetică (RMN) și tomografia computerizată (CT), la o singură examinare anuală în cadrul regimului special de monitorizare cu bilete de trimitere de tip Monitor (M3–M8). Aceste restricții mută povara financiară de pe umerii sistemului public pe umerii pacienților, forțându-i să plătească din buzunar propriu pentru examenele necesare pentru a evalua evoluția afecțiunii.

Pentru o persoană care trăiește cu o patologie cronică, fiecare consult, fiecare analiză de laborator și fiecare imagine obținută prin imagistică reprezintă un punct de decizie vitală. Ele arată dacă boala progresează, dacă tratamentul actual este încă eficient sau dacă este necesară o modificare a protocolului terapeutic. Pentru acei pacienți care depind de supravegherea periodică prin tehnici de imagistică avansată, această distincție este crucială.

O singură examinare pe an, chiar și atunci când starea clinică cere mai multe evaluări, devine o constrângere administrativă care nu ține cont de necesitățile medicale reale.

Conform documentului semnat de 13 asociații de pacienți, începând cu 1 ianuarie 2026, s-a instituit o limitare strictă a decontării în regimul special de monitorizare. Problema nu se reduce doar la numărul de examene. Multe afecțiuni necesită evaluări repetate la intervale de câteva luni, iar o examinare completă poate implica investigarea mai multor regiuni anatomice. În anumite situații, acoperirea unui singur segment în afara plafonului contractat cu Casa de Asigurări de Sănătate lasă pacientul dependent de bugetul disponibil al furnizorului pentru restul examinării.

Consecințele directe se traduc în programări amânate, cheltuieli suplimentare, deplasări repetate și întârzieri în luarea deciziilor terapeutice. Pentru acei pacienți care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a acoperi costurile în sistemul privat, riscul principal este amânarea sau chiar renunțarea la monitorizarea recomandată de specialiști.

Impactul pe teren: cazul sclerozei multiplă

Eduard Pletea, președintele Asociației Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative (APAN România), a detaliat pentru „Adevărul” modul în care aceste reguli afectează concret viața pacienților care au nevoie de supraveghere neurologică repetată. Reajustarea la o singură investigație pe an a complicat semnificativ situația și a crescut presiunea pe bugetul famililor.

Potrivit regulilor intrate în vigoare la începutul anului 2026, decontarea acoperă doar o singură zonă anatomică, nu o singură investigație completă. În domeniul sclerozei multiplă, o investigație RMN standard implică trei segmente distincte, însă autoritățile au luat în considerare doar unul.

Această discrepanță a generat confuzie și probleme la nivelul prestatorilor de servicii de imagistică.

În primele șase luni ale aplicării noului protocol, s-au ivit dificultăți cu furnizorii, deoarece aceștia nu înțelegeau modul corect de aplicare a regulamentului. Ei nu aveau cum să verifice dacă un pacient a deja efectuat acea unică investigație permisă pentru anul 2026.

Pentru a evita riscul de a nu fi decontate examenele, unii prestatori au renunțat temporar la acceptarea trimiterilor de tip M3–M8.

Nu e o problemă de rea-credință din partea cliniciilor. Pur și simplu, nu aveau un mecanism pentru a controla istoricul pacientului.

Unii au rezolvat prin obținerea unei declarații pe propria răspundere de la pacient, prin care acesta confirmă că nu a mai făcut nicio altă investigație în 2026.

Dacă declarația era eronată, pierderea era suportată de clinică, a explicat Pletea.

Medicii specialiști prescriu, pentru o monitorizare corectă a sclerozei multiplă, trei segmente. Rezultatul a fost că doar unul dintre aceștia era acoperit de protocolul de decontare, iar celelalte două rămâneau neacoperite. Povara a fost transferată pe umerii pacientului, care a trebuit să plătească din fonduri proprii pentru cele două investigații suplimentare, deoarece așteptarea trei sau șase luni până la următorul ciclu de decontare nu era o opțiune viabilă din punct de vedere clinic.

Divergența economică în accesul la sănătate!

În plus, trimiterea medicală expira înainte de a putea fi utilizată.

Amploarea problemei dincolo de neurologie

Situații analoge se regăsesc și în alte categorii de monitorizare. Asociațiile subliniază că problema nu este exclusivă pentru pacienții din anumite categorii. Afecțiuni precum spondilita anchilozantă, poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia și vasculitele necesită de asemenea investigații imagistice pentru diagnosticare, evaluarea activității bolii și identificarea complicațiilor.

În bolile autoimune, manifestările pot afecta mai multe organe simultan, iar necesarul de examene variază de la o persoană la alta. Unii pacienți necesită examinări suplimentare pentru a evalua răspunsul la tratament, alții pentru clarificarea unor simptome noi. Aceeași logică se aplică persoanelor cu boli rare, patologii cardiovasculare sau alte afecțiuni cronice.

Diagnosticul inițial nu este suficient pentru a stabili frecvența necesară a investigațiilor. Contează evoluția bolii în timp, simptomele actuale, rezultatele anterioare și, mai presus de tot, recomandarea medicului specialist. De aici derivă solicitarea principală a organizațiilor: accesul la investigații de înaltă performanță trebuie extins pentru toate afecțiunile cronice cu indicație medicală, fără excluderi bazate doar pe încadrarea administrativă a diagnosticului.

Divergența economică în accesul la sănătate

Una dintre consecințele cele mai grave semnalate de asociații este disparitatea dintre pacienții care pot plăti investigațiile și cei care depind integral de sistemul public. Când o examinare recomandată nu poate fi efectuată în timp util prin asigurări, plata din fonduri proprii devine singura cale pentru unii. Pentru alții, costul este prohibitiv, iar monitorizarea este amânată. Astfel, accesul la supraveghere medicală începe să depindă nu doar de gravitatea bolii, ci și de veniturile persoanei afectate și ale familiei sale.

Organizațiile atrag atenția asupra efectelor pe termen lung.

Dacă o boală nu este monitorizată corect, identificarea progresiei sau a complicațiilor se întârziază.

În cazuri avansate, pacientul poate ajunge să necesite îngrijiri mai complexe, iar capacitatea sa de a munci și de a-și păstra independența poate fi afectată negativ.

O monitorizare corectă pentru pacienții cu scleroză multiplă impune minimum un RMN anual al celor trei zone. Există însă anumite protocoluri terapeutice care recomandă o evaluare la intervale de șase luni, ceea ce înseamnă o povară financiară și logistică mai mare pentru pacient.

Datele prezentate de APAN, rezultate dintr-un chestionar răspuns de 242 de persoane cu scleroză multiplă, ilustrează povara financiară și socială a bolii. Aproape 30% dintre respondenți au declarat că au așteptat mai mult de cinci ani până la primirea diagnosticului, iar jumătate au trecut prin schimbări majore în activitatea profesională sau educațională după confirmarea bolii.

Există și semne pozitive. 31% au fost diagnosticați în mai puțin de șase luni, ceea ce indică o îmbunătățire a accesului la diagnosticare. Totuși, media generală este încă destul de mare: trei ani și jumătate față de primele simptome. Aceasta este o întârziere semnificativă. Ce m-a îngrijorat mai mult a fost faptul că 40% dintre respondenți au venituri sub 4.000 de lei lunar, iar 17% au venituri sub 2.000 de lei.

Ce poate face o persoană cu un venit sub 4.000 de lei?

Trebuie să plătească chiria, facturile de utilități, alimentele, și apoi să găsească încă 2.000 de lei pentru un RMN, sau să finanțeze recuperare medicală, precum kinetoterapia (1.000–1.500 de lei, în funcție de zonă și complexitate) sau psihoterapia?, a punctat Eduard Pletea.

Același studiu indică că 27% dintre respondenți au cheltuit între 1.000 și 3.000 de lei pe an pentru investigații medicale neacoperite de asigurări, iar 25% au depășit pragul de 3.000 de lei pe an pentru aceste examene. În plus, 23% au depășit plafonul de 3.000 de lei pe an pentru consultații de specialitate.

Potrivit documentului transmis de asociații, în aprilie 2026, Ministerul Sănătății a inițiat discuții pentru a rezolva impasul creat de limita de o singură investigație anuală. Deși există o soluție tehnică discutată, aceasta rămâne încă în faza de negociere, lăsând pacienții într-o incertitudine continuă privind accesul la examenele de monitorizare.