Remus Lăpușan: Finanțarea precară a sănătății condamnă pacienții oncologici

Cine plătește prețul improvizației bugetare?

Sistemul sanitar din România traversează o criză acută de resurse care pune în pericol direct viața pacienților, în special a celor care luptă cu cancerul sau cu boli rare. Remus Lăpușan atrage atenția că soluțiile de avarie adoptate de guvernanți nu rezolvă problema de fond, ci doar pasează deficiențele de la o categorie de bolnavi la alta.

Conform calculelor prezentate de Lăpușan, sistemul are nevoie de o infuzie de 980 de milioane de lei până la finalul anului pentru a evita colapsul. Doar pentru luna octombrie, necesarul era de 98 de milioane de lei, strict pentru funcționarea urgențelor și a ambulanțelor. Pentru a acoperi acest gol, Ministerul Sănătății a „tăiat” din alte programe naționale vitale, precum cele pentru HIV/SIDA, siguranța transfuziilor sau protecția mamei și a copilului.

Această realocare a declanșat un efect de domino periculos: programele „deposedate” de fonduri au rămas fără finanțare pentru luna decembrie. „Nu este o rezolvare, ci o simplă mutare a problemei dintr-un loc în altul”, explică Lăpușan. Incertitudinea bugetară devine astfel o povară insuportabilă atât pentru spitale, cât și pentru pacienții care depind de continuitatea tratamentelor.

Criza a lovit și programele curative gestionate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, unde au fost activate credite de angajament de peste 600 de milioane de lei. Acești bani acoperă însă necesarul doar până la finalul lunii octombrie. Fără o suplimentare imediată, oncologia și bolile rare riscă să rămână fără resurse în prag de iarnă.

Tratamentele pot fi amânate de birocrație?

Pentru pacienții cu terapii complexe, această instabilitate poate fi fatală. „Un bolnav de cancer nu poate aștepta o rectificare bugetară, la fel cum un copil cu o boală rară nu poate întrerupe tratamentul până când statul găsește fonduri”, avertizează Lăpușan. În viziunea sa, tratamentele nu sunt cheltuieli opționale, ci o obligație fundamentală a statului.

Lăpușan critică dur managementul defectuos al deficitelor. Transferurile repetate de bani nu pot înlocui o strategie coerentă. „Nu putem lua resurse de la un grup de pacienți pentru a cârpi problemele altora”, susține acesta. Un sistem sanitar responsabil trebuie să ofere siguranță, nu să forțeze spitalele să verifice zilnic dacă mai au bani de medicamente.

În fața acestui tablou sumbru, Lăpușan cere măsuri urgente: suplimentarea fondurilor, garantarea continuității tratamentelor și o monitorizare strictă a stocurilor. Mesajul său este tranșant: finanțarea sănătății trebuie să se bazeze pe predictibilitate, nu pe improvizație. „În fața unei boli, timpul nu este doar o cifră într-un tabel. Pentru un pacient, timpul înseamnă viață”, conchide el, cerând guvernanților să trateze sănătatea ca pe o prioritate ce nu admite nicio amânare.