Terapiile agresive nu sunt întotdeauna cele mai bune în lupta cu cancerul

Conform concluziilor OPTIMA, prezentate de University College London

O abordare mai blândă nu echivalează neapărat cu o șansă mai mică de a învinge boala. Dovezi științifice noi sugerează că o parte din pacienți pot dispărea de chimioterapie, pot reduce numărul de ședințe de iradiere sau pot omite anumite proceduri adiționale, fără ca evoluția bolii să se deterioreze. Un proiect internațional, care a analizat 4.429 de femei cu neoplasmă mamară, a evidențiat un segment de pacienți la care tratamentul citotoxic poate fi sărit în mod sigur, în timp ce alte investigații au dovedit că creșterea agresivității terapeutice nu aduce întotdeauna avantaje suplimentare. Această schimbare de viziune devine tot mai vizibilă în practica oncologică actuală. În loc să impună automat tot ce este disponibil, specialiștii încearcă să stabilească ce intervenții sunt cu adevărat necesare pentru fiecare pacient, bazându-se pe trăsăturile tumorii și pe riscul real de reapariție.

Această strategie, cunoscută sub numele de de-escalare terapeutică, vizează eliminarea procedurilor care nu aduc beneficii demonstrabile. Concluziile celor mai noi investigații oferă exemple concrete despre modul în care medicina personalizată poate diminua expunerea pacienților la efectele secundare ale terapiei oncolege. Cu toate acestea, scăderea intensității tratamentului este fezabilă doar pentru anumite subgrupuri și trebuie stabilită de echipa medicală responsabilă.

Un test genetic poate identifica pacienții cu cancer de sân care nu au nevoie de chimioterapie

Una dintre cele mai puternice dovezi provine din cercetarea clinică OPTIMA, coordonată de University College London. Studiul a cuprins 4.429 de participante cu vârsta de cel puțin 40 de ani, diagnosticate cu neoplasmă mamară dependentă de hormoni, HER2-negativă, în stadiu incipient, dar prezente cu trăsături clinice asociate cu un risc crescut de recidivă. În mod obișnuit, multe dintre aceste femei primesc chimioterapie după intervenția chirurgicală, urmată de terapie hormonală. Cercetătorii au dorit să verifice dacă o analiză a activității genelor din masă tumorală poate identifica persoanele pentru care tratamentul citotoxic aduce avantaje neglijabile. Testul aplicat se numește Prosigna și analizează expresia a 50 de gene implicați în biologia neoplasmelor mamare. În funcție de rezultat, tumora primește un indice legat de riscului de reapariție. Subiecții au fost împărțiți în două coorte.

Unii au primit protocolul standard, cu chimioterapie și tratament hormonal, în timp ce ceilalți au urmat o schemă stabilită pe baza rezultatului analizei genomice. Femelele cu un indice redus au primit doar terapie hormonală, fără componenta citotoxică.

Conform concluziilor OPTIMA, prezentate de University College London, 68% dintre participante au avut un scor genomic care a permis sărirea chimioterapiei în cadrul protocolului testat. Rezultatele au fost prezentate la adunarea Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) din 2026. Aproape 94% dintre pacienți au rămas fără reapariție la cinci ani, chiar dacă nu au primit chimioterapie. În grupul femeilor cu indice genomic scăzut, diferențele dintre cele două strategii au fost minime. La cinci ani, datele proiectate au arătat că: 94,8% dintre cele tratate cu chimioterapie și terapie hormonală erau în viață și nu prezentaseră evenimente oncologice urmărite de studiu. 93,6% dintre cele tratate exclusiv cu terapie hormonală se aflau în aceeași situație. Diferența absolută a fost de 1,2 puncte procentuale. Calculul statistic a confirmat că strategia bazată pe testarea genomică a intrat în limita de non-inferioritate stabilită anterior de cercetători.

Cu alte cuvinte, concluziile au dovedit că sărirea chimioterapiei, la pacienții selectați prin test, nu a generat o pierdere clinică semnificativă a eficacității, conform criteriilor studiului.

Această situație nu înseamnă că tratamentul citotoxic poate fi eliminat pentru toate femeile diagnosticate cu cancer de sân. Concluziile se aplică la anumite tumori dependente de hormoni, HER2-negative, cu un profil genomic favorabil. În plus, pacienții care au sărit chimioterapia au continuat să primească tratament hormonal, iar iradierea a fost administrată când era necesară. Profesorul Rob Stein, liderul cercetării la University College London, a precizat că concluziile demonstrează posibilitatea de a identifica persoanele care beneficiază cu adevărat de chimioterapie, folosind date despre biologia tumorii. O analiză economică prezentată la congresul ESMO 2026 a estimat că utilizarea testului ar putea economisi sistemului britanic de sănătate aproximativ patru milioane de lire anual.

Un alt studiu arată că radioterapia poate fi scurtată de la cinci săptămâni

De ce sărirea chimioterapiei poate fi importantă pentru calitatea vieții

Chimioterapia poate fi foarte eficientă în eliminarea celulelor canceroase și în reducerea riscului de recidivă. Totuși, medicamentele citotoxice pot afecta și țesuturile sănătoase. Printre reacțiile adverse frecvente se numără oboseala, greața, vărsăturile, căderea părului, anemia și scăderea numărului de leucocite. Unele scheme pot provoca neuropatie periferică, manifestată prin amorțeli, furnicături sau dureri la nivelul extremităților. În anumite cazuri, aceste probleme pot persista după terminarea terapiei. Alte medicamente chimioterapice pot afecta inima sau fertilitatea, în funcție de substanță, doză și trăsăturile pacientului. Din acest motiv, sărirea unei scheme care nu aduce un beneficiu clinic relevant poate diminua riscul unor complicații inutile. Pentru persoanele care lucrează, își îngrijesc familia sau au alte afecțiuni cronice, diferența poate fi importantă. De-escalarea nu urmărește economisirea tratamentelor cu orice preț, ci menținerea eficacității oncologice cu o povară terapeutică mai mică.

Un alt studiu arată că radioterapia poate fi scurtată de la cinci săptămâni la trei

Reducerea numărului de ședințe de iradiere reprezintă o altă direcție investigată de oncologi. În octombrie 2026 au fost publicate concluziile cercetării RT CHARM, desfășurate în Statele Unite și Canada. Studiul a inclus 828 de paciente cu cancer de sân care au necesitat iradiere după mastectomie și care urmau să beneficieze de reconstrucție mamară. Jumătate dintre participante au primit protocolul standard, în 25 de ședințe desfășurate pe parcursul a cinci–șase săptămâni. Celelalte au primit o schemă mai scurtă, de 16 ședințe, administrate în aproximativ trei–patru săptămâni. Potrivit Alliance for Clinical Trials in Oncology, concluziile au arătat că schema scurtă a avut o eficacitate oncologică comparabilă și nu a produs o creștere relevantă a complicațiilor asociate reconstrucției. La doi ani, complicațiile reconstrucției au apărut la 12,3% dintre pacientele care au primit schema mai scurtă și la 10,2% dintre cele tratate prin schema standard.

Analiza a dovedit non-inferioritatea regimului scurt în privința complicațiilor reconstrucției. După aproape patru ani de urmărire, recidiva în zona tratată a fost raportată la 1,5% dintre pacientele care au primit iradierea scurtă și la 2,2% dintre cele tratate prin schema standard. Diferența nu demonstrează superioritatea tratamentului mai scurt. Concluziile arată însă că, pentru populația selectată în studiu, numărul mai mic de ședințe poate reprezenta o alternativă eficientă. Schema utilizează doze diferite pe ședință, astfel că nu trebuie confundată reducerea numărului de vizite cu o simplă micșorare proporțională a dozei totale. Pentru paciente, un program de iradiere mai scurt poate însemna mai puține deplasări la spital, mai puține întreruperi ale activităților zilnice și o povară logistică mai mică.

În cancerul de sân metastatic, tratamentul suplimentar al metastazelor nu a prelungit supraviețuirea

Un alt exemplu vine din cercetarea NRG-BR002, publicată pe 7 octombrie 2026 în Journal of Clinical Oncology. Studiul a evaluat dacă eliminarea tuturor metastazelor vizibile prin iradiere stereotactică sau chirurgie îmbunătățește rezultatele tratamentului sistemic la anumite paciente cu cancer de sân metastatic. Au fost analizate 125 de persoane eligibile, care aveau cel mult patru metastaze și la care boala nu progresase în timpul tratamentului sistemic inițial. Un grup a continuat tratamentul medicamentos, iar celălalt a primit suplimentar iradiere sau intervenții chirurgicale asupra metastazelor. Concluziile au fost neașteptate. Supraviețuirea mediană fără progresia bolii a fost de 23 de luni în grupul tratat numai cu terapie sistemică și de 19,5 luni în grupul care a primit și tratament local al metastazelor. Diferența nu a fost semnificativă statistic. De asemenea, cercetătorii nu au identificat o îmbunătățire semnificativă a supraviețuirii globale prin adăugarea intervențiilor locale.

Potrivit studiului publicat în Journal of Clinical Oncology, concluziile nu susțin utilizarea de rutină a acestor intervenții suplimentare pentru întreaga categorie de pacienți evaluată. Iradierea sau chirurgia pot rămâne totuși indicate pentru controlul durerii ori al altor simptome produse de anumite metastaze. Este important și faptul că concluziile nu dovedesc necesitatea tratamentului local pentru toți pacienții cu metastaze, ci doar pentru subgrupuri specifice în care simptomele sau controlul local sunt prioritare.