Un nou test de sânge poate depista rapid gravitatea traumatismelor cerebrale

Salvarea vieților prin markeri sanguini?

Un nou instrument diagnostic bazat pe analiza sângelui are puterea de a schimba felul în care medicii evaluează leziunile cranio-cerebrale.

Cercetările recente arată că identificarea rapidă a unor markeri biologici în sânge permite o clasificare mult mai precisă a daunelor, inclusiv în acele cazuri care altfel ar fi scăpat vigilenței medicale.

Echipa de la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh a stabilit valori de referință pentru două tipuri de proteine care apar în sânge după o lovitură la cap. Aceste praguri ar putea ajuta la o triajare mai rapidă și mai eficientă a pacienților, asigurând prioritate cazurilor cu adevărat grave.

Situația este îngrijorătoare: în Statele Unite, statistica arată că aproximativ 2,8 milioane de oameni suferă anual traumatisme cranio-cerebrale, evenimente care pot provoca decesul, complicații majore sau dizabilități pe viață.

Shawn Eagle, primul autor al studiului, atrage atenția că prognosticul pe termen lung pentru pacienții care ajung la urgențe cu astfel de traumatisme este, în mod paradoxal, destul de slab. Cercetătorii adună constant date și mostre prin proiectul TRACK-TBI, o inițiativă națională finanțată de guvern.

De ce scapă leziunile cerebrale de tomografie?

Analizele anterioare au scos la iveală un adevăr dur: mai mult de jumătate dintre cei diagnosticați cu forme ușoare rămân cu restricții funcționale semnificative și la un an după accident.

Eagle explică faptul că principalul vinovat pentru aceste rezultate slabe este tocmai incapacitatea de a identifica corect toate leziunile existente. Până acum, dacă tomografia computerizată nu arăta nicio anomalie vizibilă, medicii nu aveau o altă metodă obiectivă să confirme traumatismul. Deși tomografia rămâne investigația de bază datorită vitezei și costurilor reduse, ea are o hibă majoră: cam un sfert dintre pacienți au afecțiuni intracraniene care pur și simplu nu se văd la această scanare.

„Deși externăm pacienții după o tomografie normală, un procent de 25% dintre ei prezintă, de fapt, anomalii detectabile prin rezonanță magnetică, condiții care necesită o monitorizare și tratament specializat”, subliniază Eagle. RMN-ul oferă imagini detaliate, dar timpul lung de lucru, costurile uriașe și lipsa de adecvare pentru o cameră de gardă aglomerată îl fac nepotrivit pentru urgențe.

Noul test măsoară concentrația a două proteine, GFAP și UCH-L1, care ajung în sânge imediat ce creierul suferă o daună. Cu ajutorul lor, medicii pot afla în doar 15 minute dacă un pacient cu un traumatism ușor are sau nu nevoie de o tomografie computerizată.

Ce aduce nou testul de 15 minute?

Datele au arătat că în primele 24 de ore nivelul proteinei GFAP face diferența clară între pacienții cu leziuni acute și cei fără modificări la imagistica standard.

Produsă de celulele gliale, această proteină atinge un vârf între 4 și 20 de ore de la accident, după care scade treptat.

De cealaltă parte, proteina UCH-L1, secretată de neuroni, s-a dovedit mai puțin eficientă în separarea cazurilor. O variantă îmbunătățită a testului folosește sânge integral și poate fi folosită direct la patul bolnavului, fără a mai trimite probele la laborator.

„Ne angajăm în procesul de integrare a acestei tehnologii în rutina zilnică a serviciilor de urgență”, a declarat Eagle.

În plus, cercetătorii speră ca aceștia biomarkeri să ofere indicii și despre cum va evolua starea pacienților pe termen lung. Concluziile studiului au fost publicate în prestigiosul Journal of Neurosurgery.