Poate o fotografie a ochiului să sugereze o problemă cardiacă?
O fotografie a fundului de ochi ar putea ascunde indicii cruciale privind o afecțiune a ritmului cardiac care, adesea, rămâne nelocuită pentru o perioadă îndelungată. Retina, prin natura sa intimă legată de circulația sângelui, funcționează ca un adevărat indicator al proceselor fiziologice din interiorul corpului.
Știri de ultimă oră
Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamente
Progrese în lupta cu bolile tropicale neglijate
Semnele după masă care pot ascunde un cancer de stomac
AVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgențăStudiile recente au evidențiat că un strat specific al retinei este semnificativ mai subțire la pacienții care suferă de fibrilație atrială.
Într-o cohortă monitorizată pe parcursul a mai mult de o deceniu, indivizii care prezentau această subțiere a stratului retinian au demonstrat o probabilitate cu 27% mai mare de a primi, ulterior, un diagnostic de fibrilație atrială.
Deși o simplă scanare a ochiului nu este capabilă, în prezent, să confirme diagnosticul acestei tulburări, care necesită investigații specifice ale ritmului cardiac, precum electrocardiograma, ochii ne pot oferi informații despre sănătatea generală mult mai complexe decât ne-am imaginat vreodată.
Acum circa două milenii, matematicianul grec Euclid își iniția lucrarea sa „Optica” cu o premisă care, la o primă privire, pare contrară intuiției moderne: el susținea că razele vizuale pleacă din ochi spre obiectele privite. Știm astăzi că realitatea este opusă: lumina atinge ochiul, este captată de retină, iar datele vizuale sunt transmise apoi către creier. Ironic, progresele tehnologice recente au readus în discuție ideea că organul vizual poate furniza informații despre mediul înconjurător și despre starea organismului. Lumina introdusă în ochi și reflectată înapoi de retină oferă cercetătorilor o fereastră nu doar către vedere, ci și către diverse procese interne.
Tomografia de coerență optică (OCT) este una dintre tehnologiile care permit acest lucru. Utilizând lumina, OCT generează imagini transversale de o detaliere extraordinară a structurilor din partea posterioară a globului ocular. Această inovație a permis medicilor să vizualizeze straturile individuale ale retinei, transformând radical diagnosticul și monitorizarea bolilor retiniene.
Actual, cercetătorii explorează potențialul acestor imagini de a dezvălui indicii despre funcționarea altor organe.
De ce retina ar putea servi ca barometru pentru sănătatea inimii? Retina nu este doar țesutul responsabil de vedere; ea este alcătuită din multiple straturi de celule specializate. Câteva dintre acestea captează lumina și o convertește în semnale electrice, în timp ce altele facilitează transmiterea datelor prin nervul optic spre creier. Acest mecanism consumă o cantitate enormă de energie. Retina are o cerință critică de oxigen și este servită de o rețea densă de vase de sânge.
Fiind parte integrantă a sistemului circulator al întregului organism, modificările observate la nivelul vaselor sau al straturilor retiniene pot reflecta, în anumite circumstanțe, evenimente care au loc în alte zone ale corpului.
Această ipoteză a stimulat interesul pentru imagistica retiniană ca instrument de studiu al afecțiunilor cardiovasculare sau neurologice, nu doar al patologiilor oculare. Fibrilația atrială se numără printre condițiile pentru care se caută astfel de legături.
Pentru a testa această potențială conexiune, cercetătorii au examinat imagini retiniene și date clinice din două baze de date majore: AlzEye, care corelează scanările de la Moorfields Eye Hospital cu dosarele medicale, și UK Biobank. În cadrul grupului AlzEye, care a cuprins 50.651 de persoane, cei diagnosticați cu fibrilație atrială au prezentat variații la nivelul mai multor straturi retiniene și a anumitor parametri ai vaselor de sânge, față de cei fără această afecțiune.
O tendință similară a fost confirmată și în datele UK Biobank. Indivizii cu fibrilație atrială aveau un strat plexiform intern al celulelor ganglionare maculare mai subțire. Aceasta este o structură din retina internă care găzduiește celule esențiale pentru transmiterea informațiilor vizuale către creier.
Cercetătorii au extins analiza la 39.013 participanți din UK Biobank care nu aveau un diagnostic de fibrilație atrială la momentul realizării imaginilor. Aceștia au fost urmăriți, în medie, timp de 10,3 ani.
În acest interval, 838 de persoane au fost diagnosticate ulterior cu fibrilație atrială.
Ochiul poate detecta fibrilația atrială înainte de simptome!
Confirmarea diagnosticului a avut loc, în medie, la aproximativ patru ani după realizarea imaginilor retiniene.
Legătura dintre grosimea anumitor straturi retiniene și apariția ulterioară a fibrilației atriale a fost rezultatul care a captat atenția.
Persoanele cu un strat mai subțire, format din celule ganglionare și strat plexiform intern, aveau o probabilitate crescută de a primi un diagnostic de fibrilație atrială.
După ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul, etnia, hipertensiunea, diabetul, fumatul și consumul de alcool, o scădere cu o abatere standard a grosimii acestui strat a fost asociată cu un risc cu 27% mai mare de a dezvolta fibrilație atrială.
Deși rezultatul este fascinant, el necesită o interpretare prudentă. O corelație statistică nu implică neapărat că subțierea retinei cauzează fibrilația atrială, nici că o scanare oculară poate prezice cu certitudine evoluția afecțiunii.
De ce fibrilația atrială este atât de dificil de detectat?
Această tulburare apare când activitatea electrică din atrii (camerele superioare ale inimii) devine haotică, determinând un ritm cardiac iregular. Simptomele pot include palpitații, dispnee, oboseală sau amețeli, dar mulți pacienți nu simt nimic. Problema majoră constă în natura intermitentă a afecțiunii: ritmul anormal poate apărea și dispărea.
Astfel, un pacient poate avea fibrilație într-un moment, dar inima poate funcționa normal la momentul consultării medicale. Gravitatea stării este accentuată de riscul de complicații severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau insuficiența cardiacă. Din acest motiv, perspectiva ca o examinare a retinei să ofere indicii despre riscul cardiovascular este extrem de atractivă.
Totuși, ochiul nu poate stabili diagnosticul definitiv de fibrilație atrială. Diferența fundamentală dintre descoperirea studiului și practica medicală actuală este crucială. Studiul a fost observațional, identificând o asociere, nu o relație cauzală. Nu este clar dacă fibrilația atrială provoacă modificările retiniene, dacă ambele sunt afectate de procese cardiovasculare comune sau dacă intervin alți factori. Mai mult, cercetătorii nu au monitorizat continuu ritmul cardiac al tuturor participanților. Un nou caz a fost identificat doar când afecțiunea a apărut în dosarele medicale.
Este posibil ca unele persoane considerate „nou diagnosticate” să fi avut deja o formă nediagnosticată la momentul scanării. Un detaliu relevant este că aproximativ o cincime dintre cei diagnosticați ulterior au primit diagnosticul în primii doi ani după realizarea imaginii. Cercetătorii subliniază și posibilitatea ca factori nemăsurați să influențeze atât structura retinei, cât și riscul de fibrilație atrială.
Rezultatele se încadrează într-un domeniu emergent numit „oculomică”. Conceptul este simplu, deși tehnologia este complexă: imaginile ochiului pot conține semnale despre sănătatea organelor distanțate. Cercetările au deja stabilit legături între caracteristicile vaselor retiniene, alte structuri retiniene și bolile cardiovasculare sau factorii de risc. Dezvoltarea inteligenței artificiale permite analiza imaginilor retiniene la niveluri tot mai ridicate de complexitate. Avantajul este clar: imagistica retiniană este neinvazivă și deja utilizată pe scară largă în oftalmologie.
Dacă studiile viitoare vor demonstra că anumite trăsături retiniene pot identifica precis persoanele cu risc cardiovascular crescut, datele dintr-o examinare oftalmologică obișnuită ar putea ghida medicii în decizia de a solicita investigații suplimentare.
Pentru moment, o imagine a retinei nu poate diagnostica fibrilația atrială. Confirmarea acestei tulburări necesită dovezi ale unui ritm anormal, obținute de obicei prin electrocardiogramă (ECG) sau alte forme de monitorizare a ritmului. Rămâne de văzut dacă markerii retinieni sunt suficient de preciși și specifici pentru utilizarea în practica medicală. Deși domeniul este promițător, rolul exact al retinei în screeningul cardiovascular abia începe să fie elucidat.
