O simplă analiză de sânge poate semnala riscul de Alzheimer înainte de primele simptome

Ce ascunde o simplă hemoleucogramă?

Un simplu test de sânge, deja utilizat în practica medicală de zi cu zi, ar putea oferi indicii timpurii privind predispoziția la bolile neurodegenerative, înainte ca simptomele cognitive să devină vizibile.

Știri de ultimă oră

Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamenteProgrese în lupta cu bolile tropicale neglijateSemnele după masă care pot ascunde un cancer de stomacAVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgență

O echipă de cercetători de la NYU Langone Health a analizat datele a peste 370.000 de pacienți și a identificat o corelație între un indicator imunitar specific și riscul de a primi ulterior un diagnostic de Alzheimer sau de altă formă de demență. Această descoperire, publicată în aprilie 2026 în revista Alzheimer’s & Dementia, aduce o perspectivă nouă asupra legăturii dintre starea inflamatorie a organismului și declinul funcțiilor intelectuale.

Deși acest test nu înlocuiește diagnosticul clinic, el poate fi utilizat ca parte a unui sistem de triaj pentru a identifica persoanele cu risc crescut.

Procesele biologice asociate cu boala Alzheimer încep să afecteze structura creierului cu ani de zile înainte ca memoria sau orientarea să fie afectate vizibil. În ultimii ani, știința s-a concentrat pe identificarea semnalelor timpurii, adesea prin analiza unor proteine specifice, cum ar fi beta-amiloidul sau proteina tau.

Totuși, studiul american a pus în valoare un indicator mult mai accesibil: raportul dintre neutrofile și limfocite (NLR), care se calculează direct din hemoleucograma cu formulă leucocitară, o analiză de rutină.

Ce au arătat datele după ani de monitorizare?

Datele au fost colectate din două sisteme de sănătate distincte. Primul cuprindea 284.530 de pacienți din rețeaua spitalicească a NYU Langone Health. Al doilea sistem a inclus 85.836 de pacienți din administrarea sănătății veteranilor americani. În total, cercetarea a acoperit 370.366 de persoane, cu o perioadă de observație care s-a întins între 2011 și 2023. Toți participanții aveau cel puțin 55 de ani la momentul testelor inițiale.

Metodologia a presupus selectarea valorilor NLR înaintea oricărui diagnostic confirmat de demență. Ulterior, s-a verificat dacă acei pacienți au fost diagnosticați cu o afecțiune neurodegenerativă în timpul urmăririi. Pentru a evita ca rezultatele să reflecte o boală deja prezentă dar nediagnosticată, au fost excluse cazurile în care diagnosticul a apărut în primele șase luni după recoltarea sângelui.

Rezultatele au demonstrat o asociere clară între un NLR crescut și probabilitatea unui diagnostic ulterior de demență, în ambele populații studiate. Această corelație a rezistat și după ajustarea pentru variabile precum vârsta, sexul, prezența diabetului, hipertensiunii sau bolilor cardiovasculare. În sistemul NYU Langone, persoanele cu niveluri mai mari de NLR au avut un risc relativ mai mare cu aproximativ 7% de a primi un diagnostic de Alzheimer sau altă formă de demență.

În cohorta veteranilor, această creștere relativă a fost de aproximativ 21%.

Mai precis, analiza statistică a arătat:

- Un raport de risc de 1,07 în grupul NYU Langone, cu un interval de încredere de 95% situat între 1,02 și 1,15. - Un raport de risc de 1,21 în grupul veteranilor, cu un interval de încredere de 95% între 1,10 și 1,34.

Cum se calculează acest indicator inflamator?

Ambele valori sunt statistic semnificative, deși magnitudinea efectului este moderată. Un NLR ridicat nu garantează că o persoană va dezvolta boala, iar studiul nu dovedește că modificarea acestui indicator prin tratament ar putea reduce riscul.

Hemoleucograma este una dintre cele mai frecvente analize de sânge. Ea oferă date despre globulele roșii, albe și trombocite, iar formula leucocitară detaliază distribuția diferitelor tipuri de globule albe. Neutrofilele sunt implicate în combaterea infecțiilor. Indicatorul se obține prin împărțirea numărului absolut de neutrofile la cel de limfocite. De exemplu, o persoană cu 4.800 de neutrofile și 1.600 de limfocite pe microlitru va avea un NLR de 3 (4.800 ÷ 1.600 = 3). Acest calcul nu necesită o recoltare suplimentară dacă hemoleucograma standard include valorile absolute ale acestor celule.

Totuși, interpretarea NLR trebuie făcută în contextul clinic complet. Valoarea poate crește în infecții, afecțiuni inflamatorii, stres fiziologic sau ca efect secundar al anumitor medicamente. Din acest motiv, o singură măsurătoare nu este suficientă pentru un diagnostic neurologic. În studiul citat, mediana NLR a fost de 2,55 la NYU Langone și 2,33 la veterani. Aceste mediane au fost utilizate ca punct de referință pentru a împărți participanții în două categorii: cei cu valori peste mediană și cei sub ea.

Este crucial de precizat că aceste cifre nu sunt praguri medicale validate pentru depistarea Alzheimer, ci doar puncte de repere pentru analiza statistică a acestor populații specifice.

De exemplu, un rezultat de 3 nu indică automat o boală neurodegenerativă. NLR este un indicator dinamic, influențat de numeroase afecțiuni care nu au legătură cu demența. Interesul pentru acest raport provine din înțelegerea legăturii dintre sistemul imunitar și funcția cerebrală. Inflamația cronică este asociată cu mai multe boli neurodegenerative. În cazul Alzheimer, se observă acumularea anormală a beta-amiloidului și tau-ului.