Pierderea auzului ar putea îmbunătăți vederea? Ce se întâmplă, de fapt, la nivelul creierului

Pe măsură ce mamiferele îmbătrânesc, vederea și auzul lor se pot deteriora

Pierderea auzului la maturitate ar putea determina creierul să proceseze mai eficient anumite informații vizuale.

Știri de ultimă oră

CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiuAspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu MureșFederația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurile

Ce trebuie să știți - Pierderea auzului poate schimba modul în care creierul prelucrează imagini, adaptându-se la zonele responsabile pentru vederea. - Vederea periferică a fost singura care a arătat o îmbunătățire la șoarecii cu pierderea auzului care a avut loc în vârstă adultă. - Activitatea neuronală mai scăzută nu înseamnă neapărat o procesare mai slabă.

În acest studiu, scăderea răspunsurilor neuronale a fost asociată cu o percepție mai clară a stimulelor periferice. - Rezultatele provin din experimente pe șoareci și nu demonstrează că pierderea auzului îmbunătățește vederea periferă la oameni.

Cum încearcă creierul să compenseze pierderea unui simț Creierul are capacitatea de a se adapta schimbărilor prin care trece corpul, inclusiv atunci când unul dintre simțuri se slăbește sau este pierdut.

Pe măsură ce mamiferele îmbătrânesc, vederea și auzul lor se pot deteriora, iar creierul poate schimba modul în care procesează informațiile primite de alte simțuri. Cercetările anterioare efectuate pe animale au sugerat că pierderea simțurilor poate provoca reorganizarea activității cortexului, zona creierului implicată în procesarea informațiilor senzoriale. Pe baza acestor observații, Hey-Kyoung Lee și colegii săi de la Universitatea Johns Hopkins au investigat ce se întâmplă cu procesarea vizuală atunci când pierderea auzului apare în vârstă adultă.

Studiul, publicat în revista JNeurosci în 2026, a căutat să afle dacă această schimbare influențează activitatea neuronală în cortexul vizual și dacă orice schimbare se reflectă în modul în care animalele percep ceea ce le înconjoară.

Ce s-a întâmplat în creierul șoarecilor care au pierdut auzul Pentru a înțelege

Ce s-a întâmplat în creierul șoarecilor care au pierdut auzul Pentru a înțelege mai bine această adaptare, cercetătorii au măsurat răspunsurile neuronilor într-o zonă cheie a creierului responsabilă de viziune.

Șoarecii au fost prezenți cu stimuli vizuali în două regiuni diferite: câmpul vizual focal, care se concentrează asupra privirii lor, și câmpul vizual periferic, care permite perceperea informațiilor în jurul punctului de vedere direct. Rezultatele au arătat o diferență importantă între cele două tipuri de stimulente. La șoarecii care au pierdut auzul la vârsta adultă, răspunsurile neuronale la stimulele câmpului vizual focal nu au fost afectate. În schimb, răspunsurile la stimuli periferici au fost foarte mitigate.

Cu alte cuvinte, pierderea auzului nu a modificat procesarea tuturor informațiilor vizuale în același mod. Schimbarea a fost deosebit de vizibilă în modul în care creierul a răspuns la ceea ce era în afara zonei centrale ale câmpului vizual.

De ce mai puțină activitate neuronală ar putea fi un avantaj La prima vedere, scăderea răspunsurilor neuronale ar putea părea un semn că zona vizuală a creierului funcționează mai rău.

Experimentele comportamentale au arătat, totuși, că situația este mai complexă. Ei percepeau stimuli vizuali periferici mai clar decât animalele fără această pierdere. Nu s- a observat nici o diferență pentru stimularea câmpului focal. Cercetătorii sugerează că scăderea activității neuronale poate reflecta o reprezentare mai eficientă a informațiilor vizuale periferice. Deci, un răspuns neuronal mai puternic nu este întotdeauna echivalent cu o percepție mai bună. În anumite condiții, modul în care neuronii răspund la stimuli poate fi mai important decât intensitatea răspunsului în sine.

Hey-Kyoung Lee explică această observație cu o concluzie care poate părea surprinzătoare: Studiile noastre sugerează, în mod contrarintuitiv, că atenuarea activității neuronale poate fi benefică prin îmbunătățirea eficienței creierului în procesarea informațiilor.

Pierderea auzului nu îmbunătățește toate funcțiile vizuale. În experimente, au fost observate modificări în procesarea stimulelor periferice, rămânând ne afectate.