Acesta este termenul medical pentru afecțiuni ale urechii, nasului și gâtului
Primele semne ale bolii Alzheimer nu vin întotdeauna prin uitare.
Știri de ultimă oră
CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiu
Aspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice
„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu Mureș
Federația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurileUn studiu arată că anumite probleme de auz, cum ar fi tinnitusul și pierderea auzului neurosensorial, pot apărea cu șase până la zece ani înainte de diagnosticare.
Experții arată că schimbările persistente în memoria, în gândire sau în comportament nu ar trebui să fie atribuite în mod automat îmbătrânirii. Primele semne ale bolii Alzheimer nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut.
Deși pierderea memoriei este unul dintre cele mai cunoscute simptome ale demenței, unele modificări ale organismului pot apărea cu mult înainte ca problemele cognitive să devină evidente.
Un studiu a identificat mai multe probleme de sănătate care pot precede diagnosticul de boală Alzheimer în stadiu precoce cu mulți ani, stabilită înainte de vârsta de 65 de ani.
Acestea includ afecțiuni ale urechii, inclusiv tinnitus și pierderea auzului de natură neurosensorială.
Potrivit cercetării, aceste probleme au fost cele mai frecvent observate la persoanele care au dezvoltat mai târziu boala Alzheimer, cercetarea a analizat 23 de categorii de afecțiuni. În perioada de 6 până la 10 ani înainte de diagnostic, singura categorie în care a fost identificat un semnal de avertizare a fost cea a bolilor otorinolaringologice, care includ afecțiuni de ureche, nas și gât.
În special, cercetătorii au observat o asociere cu tinnitusul, caracterizată de percepția sunetului persistent, cum ar fi tinnitusul sau zumbitul în urechi, și cu pierderea auzului bilaterală de natură neurosensorială, care implică leziuni la structurile nervoase responsabile de transmiterea și procesarea sunetelor.
În studiu, procentul a fost
Într-un videoclip publicat pe YouTube, intitulat „10 semne de avertizare ale demenței pe care le urmărești”, cercetătorul de sănătate Neal K. Shah a explicat rezultatele studiului. Din toate cele 23 de categorii, doar un singur indicator de avertizare a fost activat: bolile otorinolaringologice.
Acesta este termenul medical pentru afecțiuni ale urechii, nasului și gâtului. În mod specific, au fost tinnitus - un zgâriet permanent sau un zâmbăr în urechi - și pierderea auzului bilaterală de natură neurosensorială, ceea ce înseamnă că pierderea auzului cauzată de leziuni nervoase are loc în ambele urechi.
În studiu, procentul a fost de 4,7% în rândul lor, comparativ cu 2,1% în grupul de control, ajungând la 5,2%, comparativ cu 2,9% în ultimii cinci ani.
Deci, de ce piercing-ul urechii și pierderea auzului la vârsta de 50 de ani sunt asociate cu boala Alzheimer care apare 10 ani mai târziu? Oamenii de știință au identificat două explicații biologice posibile. În primul rând, gândiți-vă la creier ca la o baterie cu o putere de procesare limitată zilnic, numită rezervă cognitivă.
Când urechea interioară are dificultăți în a percepe clar sunetele dintr-un restaurant zgomotos sau în timpul unei întâlniri de birou, creierul începe să lucreze mai mult doar pentru a descifra vorbirea, ca și cum ai asculta o emisiune radio printr-un zgomot puternic de fundal. Iar asta consumă resursele centrelor responsabile pentru memorie și gândire. În al doilea rând, procesul funcționează în ambele direcții.
Placile și grupurile de proteine asociate cu boala Alzheimer pot afecta cortexul auditiv, sistemul cerebral responsabil de procesarea sunetelor, cu ani înainte de a afecta memoria.
Uneori, dificultatea de a urmări conversațiile sau de a vă șopti în ureche nu este doar o problemă pentru ureche. Acesta ar putea fi primul semn discret că sistemul cerebral responsabil de procesarea sunetului nu funcționează corect. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență și afectează aproximativ două treimi dintre persoanele care trăiesc cu demență în Marea Britanie.
