Acești factori sugerează că disfuncția endothelială poate contribui la simptome
COVID lung este definit ca un grup de simptome care se dezvoltă în mod obișnuit în termen de trei luni de la infecția cu COVID-2, SARS persistă pentru cel puțin două luni, afectează funcționarea zilnică și nu poate fi explicat de un alt diagnostic. Cele mai frecvente simptome includ oboseala, mialgia, capacitatea fizică redusă, dezamăgirea post-exercție (PEM), disfuncția cognitivă și dureri de cap.
Știri de ultimă oră
Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamente
Progrese în lupta cu bolile tropicale neglijate
Semnele după masă care pot ascunde un cancer de stomac
AVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgențăO proporție semnificativă de pacienți cu COVID de lungă durată suferă, de asemenea, de encefalomielită mialgică post-infecționară/sindromul de oboseală cronică (ME/CFS), care este o afecțiune cronică de dizabilitare multisistemică caracterizată de oboseală severă, PEM și disfuncție cognitivă.
Disfuncția endothelială și inflamația persistentă au fost implicate în COVID lungă și ME/CFS, deși contribuția lor precisă la slăbiciunea musculară rămâne neclară. Fluxul de sânge microvascular afectat din cauza disfuncției endoteliene poate reduce oxigenul și aportul de nutrienți la mușchi, provocând oboseală și o scădere a forței.
Acești factori sugerează că disfuncția endothelială poate contribui la simptome persistente, cum ar fi slăbiciunea musculară și oboseala în timpul lungului COVID.
Având în vedere rolul potențial al disfuncției endotheliale în tulburările funcționale legate de COVID de lungă durată, cercetătorii de la Universitatea Tehnică din München, Germania, au investigat utilitatea forței de prindere a mâinii, o măsură obiectivă a funcției musculare, în evaluarea simptomelor COVID de lungă durată și au explorat relația cu disfuncția endothelială și markerii inflamatori.
Testele de gripă măsoară oboseala musculară și recuperarea. Studiul a inclus 102 pacienți cu COVID de lungă durată. Această analiză a făcut parte din studiul de observație „Toți ochii pe PCS”, care a fost conceput pentru a include persoane recuperate fără simptome persistente.
Testele de gripă măsoară oboseala musculară
Participantii au inclus 77 de femei și 25 de bărbați, cu o vârstă medie de 41,5 ani și o durată medie a simptomelor de 404 de zile.
Diverse parametri de rezistență a greutății de mână, inclusiv rezistența medie a greutății de mână, oboseala și recuperarea, au fost evaluați în mâna dominantă folosind un dinamometru digital de mână în două sesiuni separate, separate de o perioadă de odihnă de 60 de minute. În timpul fiecărei sesiuni, participanții au efectuat zece contracții maxime de gripe de mână care au durat fiecare trei secunde, cu intervaluri de odihnă de cinci secunde.
Storie legateÎnainte de prima mușcătură: O proteină intestinală lipsită poate stabili terenul pentru alergia la arahide Medicamentele GLP-1 pot influența durerea cronică prin intestin-creier și căile imunitareEste o dietă bogată în proteine greu pentru rinichi?
Sevitatea simptomelor COVID-ului de lungă durată, severitatea oboselii, sănătatea mintală și calitatea vieții legate de sănătate au fost evaluate ca măsuri de rezultat raportate de pacienți.
Sevitatea grepului de mână mai slabă legată de simptome mai severeAnalisa studiului a arătat că puterea și oboseala medie a gripei de mână sunt asociate semnificativ cu severitatea simptomelor COVID-ului de lungă durată și măsurile de rezultat raportate de pacient. În special, pacienții cu o forță mai scăzută de ținere a mâinii au experimentat simptome mai severe.
Sevitatea grepului de mână mai slabă legată
Pacienții cu severitate mai mare a COVID-ului lung au prezentat o oboseală mai mare, în timp ce asocierea observată cu o recuperare mai slabă a puterii de prindere a mâinii nu a ajuns la semnificație statistică.
Correlațiile dintre intensitatea medie a greutății de prindere a mâinii și severitatea COVID-ului lung au fost modeste, la fel ca cele dintre oboseală și severitatea simptomelor, ceea ce sugerează o valoare predictivă limitată pentru pacienții individuali.
Din cei 101 pacienți evaluați pentru ME/CFS, 62 au fost identificați ca având această afecțiune.
Acești pacienți aveau o rezistență semnificativ mai scăzută a greutății, o oboseală mai mare și o recuperare mai slabă decât cei fără această afecțiune.
Cu toate acestea, după ajustarea în funcție de vârstă și sex, asocierea cu o putere medie mai scăzută a prinderii mâinii a rămas semnificativă, în timp ce cele care implică oboseala și recuperarea au slăbit.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, nivele semnificativ mai ridicate de moleculă de aderare intercellulară-1 (ICAM-1), un marker al activării endotelului, la pacienții cu recuperare musculară afectată.
