Cum ne afectează trecerea la ora de iarnă și semnalele transmise de organism

Ce sistem intern guvernează aceste procese?

Schimbarea ceasurilor de pe perete, deși pare o formalitate administrativă simplă, declanșează în realitate o serie de reacții complexe în interiorul corpului uman.

Știri de ultimă oră

CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiuAspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu MureșFederația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurile

Medicul Codrina Rădulescu, psihiatru specialist la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, a explicat pentru agenția de presă AGERPRES că organismul nostru nu ignoră această mutare a ritmului zilnic.

Din punctul de vedere al medicinei mentale contemporane, este crucial să analizăm consecințele acestei tranziții sezoniere prin prisma interdependenței dintre structura cerebrală, fiziologia generală și factorii de mediu externi.

Specialistul insistă că trebuie să dezvoltăm abilitatea de a interpreta indiciile oferite de corp, acordând o valoare egală odihnei, contactului cu lumina naturală, mișcării și legăturilor interumane, fără a ignica semnele emoționale care persistă în timp.

La fel cum ne echipăm cu haine potrivite pentru frig, trebuie să ne asigurăm și echilibrul psihic, deoarece sănătatea mintală nu este o entitate izolată, ci o componentă integrantă a unui sistem complex care dialoghează constant cu lumea din jur.

Deși câștigăm teoretic o oră suplimentară de somn, efectul net al schimbării este marcat de scăderea drastică a luminii solare disponibile. Această reducere a expunerii la razele naturale perturbă mecanismele neurobiologice responsabile de stabilizarea stării emoționale. Psihiatrul a menționat că, în această perioadă, mulți oameni pot experimenta fluctuații în dispoziție, o energie generală scăzută, probleme cu concentrarea, o iritabilitate crescută și o somnolență insistentă în intervalul orar.

În cazuri specifice, pot ieși în evidență sau se pot agrava simptomele asociate cu anxietatea sau stările depresive.

Este vital de reținut că apariția acestor disconforturi nu echivalează automat cu diagnosticarea unei tulburări psihiatrice, însă tranziția către anotimpul rece constituie un factor de risc semnificativ pentru indivizii care prezintă deja predispoziții genetice sau care au un istoric medical de afecțiuni mentale.

Sistemul intern care guvernează aceste procese este cunoscut sub denumirea de ritm circadian. Acesta controlează nu doar alternanța dintre starea de veghe și somn, ci și secreția diferitelor hormoni, termoreglarea, metabolismul și diverse funcții cognitive și afective. Centrul de comandă al acestui mecanism se află în creier, precis în nucleul suprachiasmatic. Această structură primește date privind prezența sau absența luminii prin intermediul retinei oculare, asigurând astfel sincronizarea ceasului biologic intern cu ciclurile exterioare ale Pământului. Un alt actor fundamental în această ecuație este melatonina, un hormon sintetizat de glanda pineală. Secreția sa se amplifică în condiții de întuneric, pregătind organismul pentru inducerea somnului.

Lumina joacă, în schimb, un rol inhibitor asupra producției de melatonină, menținând starea de alertă.

Astfel, când trecem la ora de iarnă, nu doar că mutăm indicatorul ceasului, ci modificăm raportul dintre obligațiile sociale și ritmul biologic, într-un moment în care zilele devin tot mai scurte și luminozitatea naturală atinge niveluri minime.

Pe plan neurobiologic, expunerea la lumină influențează direct rețelele de neurotransmițători, în special circuitele care implică serotonina și dopamina. Acești messageri chimici sunt esențiali pentru modularea emoțiilor, generarea motivației, percepția recompensei și menținerea nivelului de energie. Modificarea cantității de lumină primită poate declanșa schimbări subtile, dar cu impact real asupra modului în care ne percepem și ne descurcăm în rutina zilnică. Una dintre cele mai frecvente reacții observate este scăderea tonusului mental general.

Indivizii raportează adesea o oboseală care nu se ameliorează prin odihn, o lipsă acută de dorință de a acționa și o lene paralizantă la începutul sarcinilor obișnuite.

Iritabilitatea devine un companion frecvent, iar toleranța la stres se micșorează. Activitățile care înainte se desfășurau cu ușurință încep să pară o povară, iar capacitatea de a gestiona situațiile tensionate pare să fie erodată.

Modificările afectează profund arhitectura somnului!

Modificările nu se opresc la nivel emotional, ci afectează profund arhitectura somnului. Unii oameni se trezesc cu o somnolență excesivă în timpul zilei, cu dificultăți majore la trezirea din somn sau cu senzația că au dormit fără a se odihni cu adevărat.

Alții, dimpotrivă, întâmpină obstacole la adormire, se trezesc frecvent noaptea sau își deranjează complet programul de repaus. La nivel cognitiv, se observă o degradare a atenției, probleme în memorare și o eficiență scăzută în mediul de lucru.

În plus, mulți experimentează o creștere a poftei de mâncare, orientată în mod preferințial către alimentele bogate în carbohidrați, fenomen adesea acompaniat de o sedentarizare și de o retragere din viața socială.

Este esențial de clarificat că intensitatea acestor simptome variază enorm de la o persoană la alta și nu sunt universale. În majoritatea cazurilor, ele sunt tranzitorii, reprezentând o adaptare normală a organismului la noua realitate ambientală.

Totuși, linia despărțitoare dintre o dispoziție sezonieră scăzută și o tulburare depresivă clinică trebuie trasată cu grijă.

Reducerea luminii naturale este statistic asociată cu declanșarea sau agravarea simptomelor depresive la anumite categorii de pacienți.

În manifestări clinice definite, putem vorbi de tulburarea afectivă sezonieră, o variantă specifică a depresiei în care episoadele negative se repetă predictibil în anumite perioade ale anului, de obicei toamna și iarna, remițând primăvara sau vara.

Tabloul clinic include o tristețe profundă, anhedonia (pierderea plăcerii), o oboseală cronică, un somn excesiv, o poftă de mâncare crescută, o izolare socială voluntară și dificultăți de focalizare.

În forme grave, pacienții pot dezvolta sentimente de inutilitate, lipsă de speranță și chiar gânduri întunecate. Diagnosticarea corectă necesită o evaluare detaliată de către un psihiatru, care ia în calcul severitatea, durata și recurența simptomelor, precum și istoricul medical.

Persoanele cu antecedente de depresie majoră recurentă, tulburare bipolară sau alte probleme psihice necesită o supraveghere sporită din partea familiilor în această perioadă critică.

Vulnerabilitatea la aceste efecte este determinată de o triplă influență: biologică, psihologică și socială. Pe plan biologic, există variații individuale în funcționarea ritmului circadian, în sensibilitatea la lumină și în modularea axei neuroendocrine. Persoanele cu program de somn haotic, angajații care lucrează în ture sau cei care petrec foarte puțin timp la soare sunt mai expuși șocului sezonier. Din perspectiva psihologică, indivizii aflați sub un stres cronic, supraîncărcați la serviciu sau care suferă de anxietate au o rezistență mai slabă la aceste modificări. Aspectul social este, de asemenea, crucial; reducerea activităților în aer liber și izolarea socială pot amplifica simptomele afective. Pentru a contracara aceste dezechilibre, expertul recomandă stabilizarea programului de somn, menținând ore constante de culcare și trezire, chiar și în weekend.

Expunerea la lumina naturală, în special în primele ore ale zilei, este vitală pentru recalibrarea ritmului biologic.

Activitatea fizică regulată acționează ca un stabilizator al dispoziției, reducând tensiunea nervoasă și îmbunătățind calitatea somnului.

Menținerea legăturilor sociale rămâne un factor protector esențial, chiar dacă tendința naturală este de a se retrage în sfera privată pe măsură ce zilele se scurtează.