Cine cauzează „ceața” mentală?
Ți s-a întâmplat, probabil, de nenumărate ori: intri într-o cameră și uiți brusc ce căutai acolo. Sau poate cheile au dispărut din locul obișnuit, iar numele unui prieten vechi refuză să-ți vină în minte în momentul critic.
Știri de ultimă oră
CP- Pot țigările electronice să ajute la renunțarea la fumat fără consiliere? Ce arată un nou studiu
Aspirina și cancerul: studiu cu sute de pacienți cu metastaze hepatice
„Diabetes Awareness Day”, Diabetul zaharat și medicina viitorului la UMFST Târgu Mureș
Federația „Solidaritatea Sanitară”, întâlnire cu ministrul Sănătății: negocieri privind salariile, sporurileAstfel de momente ne fac, mai ales pe măsură ce înaintăm în vârstă, să ne temem imediat de Alzheimer sau de alte forme de demență. Totuși, în cele mai multe cazuri, aceste lacune de memorie au cauze banale, care pot fi tratate sau corectate.
Stresul cronic, epuizarea fizică și lipsa de concentrare sunt principalii factori care ne joacă feste.
Tommy Wood, specialist în pediatrie și neuroștiințe la Universitatea din Washington, explică pentru Fox News că uitarea tranzitorie apare adesea pentru că mintea noastră este suprasolicitată.
Când devine uitarea o problemă medicală?
Când încercăm să facem prea multe lucruri deodată, creierul nu mai reușește să stocheze informațiile corect, făcându-le aproape imposibil de recuperat mai târziu.
De asemenea, experții de la National Institute on Aging subliniază că a uita ocazional unde ai pus un obiect sau a căuta un cuvânt care „îți stă pe limbă” face parte din procesul natural de îmbătrânire. Problema apare abia atunci când aceste episoade devin o constantă și încep să îți afecteze autonomia. Somnul insuficient, care creează o veritabilă „ceață” cognitivă, sau carența de vitamina B12 sunt, de asemenea, factori care pot mima simptomele unui declin cognitiv sever.
Nu doar stilul de viață contează.
Disfuncțiile glandei tiroide pot bloca claritatea mentală, iar anumite medicamente au efecte secundare care afectează memoria. Mai mult, tulburări precum depresia sau anxietatea pot masca sau, dimpotrivă, pot amplifica semnele unei deteriorări intelectuale. Nu trebuie să ignorăm nici simțurile: scăderea acuității vizuale sau auditive ne distorsionează percepția asupra realității, influențând indirect modul în care creierul procesează informația.
Semnalul de alarmă real nu este un nume uitat, ci pierderea progresivă a independenței în activitățile zilnice. Deși simpla observare a acestor erori nu înseamnă automat un diagnostic de Alzheimer, este esențial să ceri sfatul unui medic atunci când episoadele de uitare depășesc limitele normale ale vârstei și devin un obstacol constant în viața ta de zi cu zi.
