Durerea de picioare la mers poate ascunde o boală gravă

Ce strategie propune echipa lui Matthew Ades?

O senzație de disconfort, o cramă musculară sau o oboseală inexplicabilă care se manifestă în timpul deplasării pe jos și care cedează după câteva minute de repaus poate fi interpretată greșit ca o problemă banală.

Totuși, acest tipar specific poate fi manifestarea unei afecțiuni vasculare subacute care perturbă fluxul sanguin.

Este esențial să înțelegem că durerea de picioare declanșată de efort și calmată de oprirea mișcării reprezintă un semn de alarmă pentru boala arterială periferică (PAD).

Printre factorii care accelerează apariția acestei condiții se numără fumatul și diabetul, considerate cele mai critice elemente de risc.

Există, de asemenea, o metodă de screening simplă, cunoscută sub numele de indice gleznă-braț (ABI), care permite identificarea patologiei prin compararea valorilor tensiunii arteriale de la nivelul gleznei cu cele de la braț.

Multe persoane tind să minimizeze disconfortul resimțit în timpul mersului, atribuindu-l vârstei înaintate, problemelor articulare sau pur și simplu efortului fizic depus. Însă, când senzația de durere revine constant la fiecare deplasare, la urcarea scării sau în timpul practicării unui exercițiu fizic, și se estinge rapid odată cu oprirea activității, este momentul să se consulte un specialist.

Acest simptom caracteristic este prezent în boala arterială periferică, o condiție patologică în care arterele responsabile de transportul sângelui spre membre suferă o îngustare sau chiar o occluție.

Cauza predominantă a acestui fenomen este depunerea progresivă a plăcilor de aterom pe pereții vasali.

Autoritățile medicale, precum Asociația Americană a Inimii, descriu manifestările clinice ale PAD într-o manieră detaliată: pacienții raportează dureri musculare, senzații de arsură, spasme, oboseală profundă sau o senzație de greutate. Aceste simptome sunt localizate variabil la nivelul gambei, coapsei, șoldului, fesei, gleznei sau chiar al piciorului. Caracteristica definitorie este apariția lor exclusiv în timpul mișcării și dispariția lor în repaus. Acest fenomen clinic este cunoscut sub denumirea de claudicație intermitentă.

Tocmi pentru că intensitatea durerii scade rapid după câteva minute de pauză, pacienții au tendința de a ignora semnalul de alarmă emis de organism.

În stadiile avansate ale evoluției, fluxul sanguin către picior devine atât de restrictiv încât apar leziuni care au capacitate redusă de vindecare, alterări vizibile ale colorației sau ale temperaturii locale, pierderi de țesut și, în cazurile cele mai grave, gangrenă care poate duce la amputare. Există și scenarii în care fluxul de sânge către membru este blocat brusc. Această condiție, cunoscută ca ischemie acută a membrului, constituie o urgență medicală vasculară care impune o evaluare imediată din partea specialiștilor.

Unul dintre motivele principale pentru care boala arterială periferică rămâne nedescoperită mult timp este natura nespectaculoasă a simptomelor sale inițiale.

O parte dintre pacienți nu raportează semne clare, în timp ce alții adaptează treptat stilul de viață pentru a evita durerea: reduc distanțele parcurse pe jos, evită urcarea scării sau iau pauze mai frecvente.

În timp, această retragere din activitate este adesea interpretată ca o consecință naturală a îmbătrânirii. De asemenea, durerea este frecvent confunzată cu manifestările artritei, ale problemelor musculare sau ale altor afecțiuni ortopedice.

Asociația Americană a Inimii subliniază adesea riscul ca PAD să fie diagnosticată greșit ca o problemă articulară sau cauzată de alte surse de disconfort la nivelul membrelor.

Există, totuși, alte indicii vizuale și tactile care ar trebui monitorizate atent: prezența rănilor la nivelul degetelor sau a piciorului care nu se închid, diferențe de temperatură între cele două picioare (unul fiind mai rece), schimbări ale nuanței pielii, creștere lentă a unghiilor, scăderea pilozității de pe gambe sau atrofia masei musculare a gambei.

Distribuția riscului nu este egală în populație. Fumatul și diabetul zaharit constituie pilonii principali ai factorilor de risc pentru dezvoltarea PAD.

La acestea se adaugă și influența hipertensiunii arteriale, a nivelurilor ridicate de colesterol, a vârstei avansate, a istoricului familial de boli cardiovasculare și a prezenței altor forme de patologie cardiovasculară.

Diabetul este particular de relevant, deoarece glicemia persistentă ridicată degradează vasele de sânge și facilitează formarea plăcilor de aterom. Pacienții diabetici pot, de asemenea, avea simptome care se suprapun cu cele ale neuropatiei diabetice, complicând diagnosticul. Fumatul rămâne unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili.

Abandonarea fumatului este o măsură fundamentală pentru a diminua riscul de apariție a bolii și pentru a preveni complicațiile sale.

Este riscul distribuit egal în populație?

Diagnosticul nu necesită întotdeauna investigații complexe de la început. Un instrument esențial în depistarea bolii este indicele gleznă-braț (ABI).

În cadrul acestui test, medicul măsoară și compară tensiunea arterială sistolică la nivelul gleznei cu cea măsurată la braț. O valoare a ABI de 0,90 sau sub acest prag este considerată anormală și sugerează posibilitatea existenței unei boli arteriale periferice. Procedura este neinvazivă și se realizează în doar câteva minute.

Pe baza rezultatului obținut și a tabloului simptomatic, specialistul poate solicita investigații adiționale, precum ecografie vasculară sau alte metode de imagistică care permit vizualizarea directă a arterelor.

Ghidurile clinice actuale recomandă efectuarea testului ABI tuturor persoanelor care prezintă simptome, semne sau factori de risc care indică o posibilă PAD.

Inegalitățile în sistemul de sănătate pot duce la un diagnostic pus prea târziu. Noua atenție acordată bolii arteriale periferice în Canada vizează nu doar aspectele de diagnostic și terapie, ci și accesul echitabil la îngrijire.

Planul național de acțiune, publicat în revista Canadian Journal of Cardiology, evidențiază disparitățile în accesul la prevenție, diagnostic și managementul vascular, cu accent pe persoanele din zonele rurale și izolate și pe grupurile care se confruntă cu bariere socioeconomice sau structurale.

Acest document este o declarație comună elaborată de Societatea Canadiană de Medicină Vasculară și de Societatea Canadiană de Chirurgie Vasculară.

Autorii propun o strategie care să aducă evaluarea și tratamentul mai aproape de pacienți, facilitând acest lucru prin servicii comunitare, consultații telemedicale și o coordonare mai eficientă între specialitățile medicale implicate.

Pentru comunitățile indigene, planul insistă pe dezvoltarea unor servicii construite în parteneriat cu aceste comunități și adaptate nevoilor specifice locale.

Documentul semnat de Matthew Ades și echipa sa propune o strategie multidirecțională, structurată pe creșterea conștientizării, diagnosticarea precoce, optimizarea tratamentului și a parcursului pacientului, îngrijirea condusă de comunitățile indigene, cercetarea și promovarea. Măsurile concrete propuse includ: - Intensificarea informării atât a populației generale, cât și a profesioniștilor din domeniul sănătății; - Extinderea accesului la măsurarea presiunii arteriale la nivelul gleznei;

- Implementarea programelor de screening și a serviciilor dedicate comunităților rurale și izolate; - Utilizarea consultațiilor virtuale pentru a facilita accesul la specialiști în medicina vasculară; - Dezvoltarea programelor de exerciții fizice supravegheate;

- Crearea unor trasee coordonate de îngrijire medicală; - Înființarea centrelor multidisciplinare care să integreze diagnosticul, tratamentul vascular, activitatea fizică, suportul pentru renunțarea la fumat și îngrijirea rănilor.

Obiectivul final este ca pacientul să nu fie obligat să navigheze singur printr-un sistem fragmentat pentru a accesa toate aceste servicii esențiale.

Tratamentul poate oferi protecție simultană atât pentru picioare, cât și pentru inimă. Un diagnostic de boală arterială periferică nu implică automat o intervenție chirurgicală. Terapiile aplicate sunt calibrate în funcție de severitatea afecțiunii și pot include renunțarea la fumat, controlul strict al tensiunii arteriale, al nivelurilor de colesterol și al glicemiei, administrarea de medicamente pentru reducerea riscului cardiovascular și participarea la programe de activitate fizică.

În anumite cazuri, medicii pot recomanda proceduri endovasculare sau chirurgicale pentru redeschiderea sau ocolirea arterelor obstruate. Exercițiul fizic, în special programele de mers supravegheat, poate îmbunătăți distanța parcursă fără durere și poate ameliora simptomele. Terapia medicamentoasă poate include, în funcție de profilul pacientului, antiagregante plachetare, statine pentru reducerea colesterolului și antihipertensive.

Aspectul crucial este că managementul PAD urmărește dublu scopul de a proteja membrul afectat și de a diminua riscul global de evenimente cardiovasculare.

Când merită verificată durerea de picioare? O durere repetabilă care apare la mers și dispare după odihnă nu trebuie automat atribuită vârstei.

Deși nu orice disconfort la nivelul membrelor este cauzat de PAD, tiparul simptomelor, prezența factorilor de risc și modificările observate vizual la nivelul picioarelor pot determina medicul să investigheze circulația.

Evaluarea devine și mai urgentă atunci când apar răni care nu se vindecă, modificări de culoare sau temperatură ale piciorului, amorțeală, slăbiciune sau durere persistentă.

În cazul unei apariții brușe a durerii severe, a unui picior rece, palid sau cu pierderea sensibilității ori a mișcării, este necesară o evaluare medicală de urgență, deoarece se poate trata de ischemie acută a membrului.

Planul național canadian privind boala arterială periferică, publicat în Canadian Journal of Cardiology, readuce în centrul atenției o idee simplă, dar fundamentală: o problemă aparent localizată la nivelul picioarelor poate fi, de fapt, un indicator al sănătății vasculare generale a întregului organism. Sursa principală a acestor informații este studiul lui Matthew Ades et al. intitulat „Canadian National Action Plan for Peripheral Artery Disease: A Joint Statement of the Canadian Society of Vascular Medicine and the Canadian Society of Vascular Surgery”.