995 de americani au fost incluși în analiza detaliată a datelor!
Somnul din timpul zilei, un ritual la care recurg zilnic milioane de indivizi din întreaga lume, se dovedește a fi un element cheie în înțelegerea sănătății cognitive pe termen lung. O investigație aprofundată, condusă de echipe de la Universitatea Johns Hopkins, a scosă la lumină o corelație alarmantă: persoanele care au depășit vârsta de 65 de ani și care au tendința de a adormi des în cursul zilei prezintă o probabilitate de a dezvolta demență cu 48% mai ridicată comparativ cu acei indivizi care nu au acest obicei.
Știri de ultimă oră
Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamente
Progrese în lupta cu bolile tropicale neglijate
Semnele după masă care pot ascunde un cancer de stomac
AVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgențăStudiul a monitorizat un eșantion de aproape 1.000 de adulți pe parcursul a maximum zece ani, identificând o legătură statistică semnificativă chiar și în cazul celor care adorm fără să-și asigure intenționat această odihnă.
Experții subliniază totuși că somnul diurn nu este neapărat cauza directă a demenței.
Dimpotrivă, cerința tot mai acută de a dormi în timpul zilei ar putea fi una dintre primele manifestări ale transformărilor interne din creier, care preced instalarea simptomelor cognitive vizibile.
În mentalitatea colectivă, o scurtă pauză de somn după-amiaza este privită ca o strategie simplă și inofensivă de reîncărcare a bateriilor energetice. Pentru mulți, câteva minute de liniște post-prânz sunt un comportament natural, în special dacă noaptea anterioară a fost marcată de un somn insuficient. Cu înaintarea în vârstă, aceste intermitențe de odihnă diurnă tind să devină mai des întâlnite. Unii alege voluntar să se odihnească după masă, în vreme ce alții se adorm involuntar în fața ecranului televizorului sau în timpul unor activități sedentare.
Cercetările derulate de specialiștii de la Școala de Sănătate Publică Bloomberg din Johns Hopkins sugerează că frecvența acestor episoade are o legătură substanțială cu riscul de declin cognitiv.
Descoperirile au fost publicate în ediția din octombrie 2026 a publicației The Journals of Gerontology: Series A.
Analiza detaliată a datelor a inclus 995 de cetățeni americani, toți cu vârsta minim 65 de ani și înregistrați în programul Medicare.
Acești participanți faceau parte din National Health and Aging Trends Study, un proiect extins care urmărește starea de sănătate și procesul de îmbătrânire al populației vârstnice din SUA.
La momentul inițial al analizei, în anul 2013, niciunul dintre subiecți nu fusese diagnosticat cu o formă de demență posibilă sau probabilă. Echipa de cercetare a monitorizat evoluția lor până în 2023, acoperind o perioadă de maximum zece ani. Participanții au fost distribuiți în trei categorii distincte, bazate pe obiceiul de a dormi în timpul zilei.
Dintre cei 995 de persoane, 482 au declarat că nu obișnuiau să doarmă ziua, 292 aveau un somn diurn ocazional, iar 221 ațipeau frecvent, fie în majoritatea zilelor, fie zilnic.
În cursul perioadei de monitorizare, cercetătorii au identificat 417 de cazuri noi de demență posibilă sau probabilă.
Analiza statistică a demonstrat că indivizii care dormeau frecvent în timpul zilei aveau un risc relativ cu 48% mai mare de a dezvolta demență, față de cei care nu dormeau deloc în timpul zilei. Această asociere a rămâs statistic relevantă și după ajustarea rezultatelor pentru variabile precum vârstă, sex, nivel de educație, afecțiuni cronice și diverse caracteristici ale somnului nocturn.
Datele studiului oferă o imagine concretă a disparităților dintre grupuri.
Dintre cele 482 de persoane care nu dormeau în timpul zilei, 182 au fost ulterior clasificate ca având demență posibilă sau probabilă, ceea ce reprezintă o proporție de 37,8%.
În grupul celor care dormeau ocazional după-amiaza, 122 dintre cei 292 de participanți au primit aceeași clasificare, reprezentând 41,8%. Dintre cele 221 de persoane care ațipeau frecvent, 113 au fost diagnosticate cu demență posibilă sau probabilă, adică 51,1%. Aceste proporții sunt valori brute, calculate pentru grupuri cu durate diferite de urmărire.
Cifra de 48% menționată în titlul cercetării provine dintr-un model statistic care a luat în considerare mai mulți factori și timpul până la apariția rezultatului studiat. Aceasta nu înseamnă că fiecare persoană care doarme după-amiaza are cu 48 de puncte procentuale mai multe șanse să dezvolte demență. De asemenea, rezultatul a fost obținut la persoane de peste 65 de ani și nu poate fi extrapolat automat la adulții tineri. Cercetătorii au analizat separat dacă participanții alegeau în mod conștient să doarmă în timpul zilei sau dacă adormeau involuntar.
Diferența s-a dovedit a fi crucială.
Persoanele care ațipeau fără să își propună acest lucru au prezentat un risc relativ de demență cu 39% mai mare decât cele care nu dormeau ziua.
Durata somnului de după-amiază a surprins cercetătorii!
Asocierea s-a menținut și după luarea în calcul a factorilor demografici, a stării generale de sănătate și a caracteristicilor somnului.
În schimb, la persoanele care își planificau în mod deliberat perioadele de odihnă, asocierea nu a mai fost semnificativă statistic după ajustările complete.
Rezultatul indică faptul că nu toate formele de somn diurn au aceeași semnificație clinică.
O persoană care decide să se odihnească timp de 20 de minute după prânz se poate afla într-o situație diferită de cineva care începe să adoarmă involuntar de mai multe ori pe zi.
Ațipitul neintenționat poate reflecta somnolență excesivă, o problemă medicală subiacentă sau modificări ale sistemelor cerebrale responsabile de menținerea stării de veghe. Totuși, nici acest simptom nu este specific exclusiv demenței.
O altă constatare surprinzătoare din studiu vizează durata somnului de după-amiază.
În analiza inițială, persoanele care dormeau cel mult 30 de minute în timpul zilei aveau un risc relativ de demență cu 40% mai mare decât cele care nu dormeau deloc ziua.
Asocierea a rămâs semnificativă după ajustarea pentru mai mulți factori, inclusiv durata somnului nocturn, somnolența diurnă și riscul de apnee obstructivă în somn. În cazul episoadelor de somn mai lungi de 30 de minute, asocierea s-a diminuat după includerea caracteristicilor somnului nocturn. Acest rezultat nu demonstrează însă că somnul scurt este mai periculos decât cel lung.
Într-o analiză suplimentară, din care au fost excluse cazurile de demență apărute în primii cinci ani de monitorizare, asocierea dintre somnul scurt și demență nu a mai fost semnificativă statistic.
De asemenea, atunci când cercetătorii au analizat exclusiv categoria demenței probabile, somnul de cel mult 30 de minute nu a mai prezentat o asociere clară. Prin urmare, nu există dovezi suficiente că o siestă de 20–30 de minute crește, în sine, riscul de demență. Alte cercetări au identificat chiar beneficii cognitive temporare ale somnului scurt, ceea ce arată că relația dintre odihna diurnă și sănătatea creierului este complexă.
Profesorul Adam Spira, unul dintre autorii principali ai cercetării și specialist în sănătate mintală la Johns Hopkins, consideră că legătura observată poate avea mai multe explicații. Una dintre ipoteze este că nevoia crescută de somn diurn apare ca urmare a unor modificări cerebrale care încep cu mulți ani înaintea diagnosticului de demență.
În boala Alzheimer, procesele patologice asociate proteinelor beta-amiloid și tau se pot dezvolta cu mult timp înaintea simptomelor evidente de pierdere a memoriei. Unele regiuni cerebrale implicate în reglarea somnului și a stării de veghe pot fi afectate relativ devreme.
Pe măsură ce neuronii responsabili de menținerea stării de alertă își pierd funcționalitatea, persoana poate începe să resimtă o nevoie mai mare de somn în timpul zilei.
Într-un comunicat publicat de Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health pe 13 octombrie 2026, Adam Spira a explicat că somnul diurn tot mai frecvent ar putea reprezenta un indicator al modificărilor cerebrale, nu neapărat cauza lor. Această interpretare ar schimba semnificația observației.
În loc să considerăm somnul de după-amiaza un obicei care provoacă demență, el ar putea fi unul dintre semnalele timpurii ale unui proces neurodegenerativ deja început.
Pentru a verifica dacă somnul diurn frecvent reprezenta doar o manifestare timpurie a unei demențe nediagnosticate, cercetătorii au efectuat o analiză suplimentară. Au exclus cazurile de demență identificate în primii cinci ani de urmărire și au analizat separat participanții care au primit ulterior această clasificare. Rezultatele au arătat că asocierea dintre somnul diurn frecvent și demență a persistat. În această analiză, indicatorul statistic a fost echivalent cu un risc relativ cu aproximativ 75% mai mare pentru persoanele care dormeau frecvent ziua. Totuși, analiza a implicat mai puține evenimente decât evaluarea principală, iar estimarea a fost însoțită de o incertitudine statistică mai mare. Pentru adormitul involuntar, asocierea a avut o mărime apropiată de cea inițială, dar nu a mai atins pragul convențional de semnificație statistică.
Aceste rezultate arată că relația dintre somnul diurn și demență poate apărea cu mulți ani înaintea identificării tulburărilor cognitive. Nu permit însă stabilirea direcției cauzale.
Este posibil ca modificările cerebrale preclinice să influențeze somnul cu mult înainte ca simptomele cognitive să fie recunoscute.
Poate somnul de după-amiază să afecteze calitatea vieții?
