Boala care poate crește de șase ori riscul de demență înainte de 65 de ani

După corectarea datelor pentru alți factori precum accidentul vascular cerebral

O formă de demență care apare înainte de a vârsta de 65 de ani ar putea afecta mult mai des oamenii care suferă de epilepsie, potrivit unui studiu efectuat pe teritoriul Franței și Suedei. Astfel de cazuri au fost analizate de un grup de cercetări condus de specialiști de la Sorbona, iar descoperirile au fost publicate în jurnalul medical Neurology pe data de 14 octombrie 2026.

Știri de ultimă oră

Boli cronice și riscul crescut de abuz de medicamenteProgrese în lupta cu bolile tropicale neglijateSemnele după masă care pot ascunde un cancer de stomacAVC ischemic vs. hemoragic: cum le diferențiem și semnele de urgență

În cadrul acestei analize, au fost examinate informații medicale ale sute de mii de pacienți. Datele au fost preluate din baze naționale de sănătate din cele două țări europene. Cercetătorii au dorit să înțeleagă dacă există o corelație între epilepsie și aparitția unui tip de demență care debutează devreme. După procesarea informațiilor, au observat că există o legătură semnificativă între aceste două afecțiuni. Totuși, e important de menționat că studiul nu arată că epilepsia este directă cauză a demenței.

Totuși, datele sugerează că această boală neurologică poate fi un semn de alertă pentru cei care au vârsta cuprinzând între 40 și 65 de ani.

Astfel, studiul subliniază importanța monitorizării clienților cu epilepsie, mai ales în cazul în care boala a fost diagnosticată recent. Deși rata relativă a aparitiei demenței este înaltă la persoanele cu epilepsie, absolută este foarte mică. Într-adevăr, doar o minoritate dintre cei monitorizați în cadrul studiului au dezvoltat această formă de demență.

- Într-o grupă de comparație formată din 11.360 de persoane cu demență cu debut precoce din Franța, s-a constatat că 12,5% dintre ele au avut anterior epilepsie. - Printre 113.600 de oameni fără demență, doar 1,2% au avut această boală. - De asemenea, 27,3% dintre cei diagnosticizați cu demență au folosit medicamente antiepileptice, spre deosebire de 10,3% dintre cei fără această afecțiune.

Aceste diferențe au rămas semnificative și după ajustarea datelor pentru alți factori. În plus, un set similar de date a fost analizat și în Suedia. Acolo, cercetătorii au comparat 16.433 de persoane cu demență și 164.330 de oameni sănătoși. Rezultatele au fost similare și au consolidat concluziile inițiale.

Mai târziu, s-a făcut o altă analiză care a urmărit progresul a 12.901 de adulți diagnosticați recent cu epilepsie, precum și a 64.083 de persoane care au avut boala de mult timp și a 129.010 de oameni fără epilepsie. Toți au fost urmăriți timp de zece ani. Vârsta medie a tuturor a fost de 44 de ani.

După deceniu de supraveghere, s-a observat că:

- 2,2% dintre cei cu epilepsie diagnosticată recent au dezvoltat demență. - 1,7% dintre cei cu epilepsie de lungă durată au fost afectați de această problemă. - Numai 0,2% dintre cei fără epilepsie au fost diagnosticați cu demență.

După corectarea datelor pentru alți factori precum accidentul vascular cerebral, tulburările de dispoziție sau traume craniene, s-a calculat că cei cu epilepsie recent diagnosticată au un risc de șapte ori mai mare decât ceilalți de a face față cu demența. Cu toate acestea, acest risc este exprimat ca un număr relativ, iar probabilitatea absolută rămâne scăzută.

Acest lucru este clarificat și de Academia Americană de Neurologie, care a emis un comunicat de presă în care se spune că datele trebuie interpretate cu grijă. Deoarece rata de apariție a demenței rămâne foarte scăzută, chiar și cu un risc crescut, nu înseamnă că fiecare al cincilea sau al șaptelea pacient cu epilepsie va face față cu această problemă.

Întrebarea principală ridicată de cercetare este dacă epilepsia poate declanșa direct demența sau dacă poate fi un simptom al unui proces neurodegenerativ. Dr. Rebecca Spiegel, un medic specializat în epilepsie la Stony Brook Medicine din SUA, a explicat într-un interviu pentru Newsweek că epilepsia poate fi un semn timpuriu al neurodegenerării, dar nu întotdeauna este o cauză.

Totodată, dificultățile cognitive asociate epilepsiei nu înseamnă automat că cineva are demență. Alte afecțiuni precum depresia, anxietatea, sau efectele secundare ale medicamentelor pot afecta memoria și concentrarea fără a fi legate de o boală degenerativă.

Demența cu debut tânăr este o afecțiune mai puțin cunoscută decât forma asociată cu vârsta înaintată. În general, simptomele apar înainte de 65 de ani și pot fi dificile de recunoscut.

De obicei, pierderile de memorie sunt printre primele semne, însă la persoanele tinere, pot apărea și schimbări în comportament, dificultăți în organizare, sau probleme de limbaj.

Potrivit Alzheimer’s Society, simptomele depind de tipul de demență și de zonele cerebrale afectate. Printre semnele de avertizare se numără:

- Probleme persistente de memorie, în special când afectează activitățile zilnice. - Dificultăți în luarea deciziilor, planificarea, concentrarea. - Schimbări bruscă în personalitate sau comportament. - Dificultăți în exprimare, găsirea cuvintelor potrivite, înțelegerea limbajului. - Dezorientarea în locuri cunoscute. - Progresarea dificultăților în desfășurarea activității profesionale sau obișnuințelor zilnice.

În cazul persoanelor cu epilepsie, unele dificultăți cognitive pot fi cauzate și de alte factori, inclusiv de efectele crizei, comorbiditățile asociate, sau efectele secundare ale tratamentului. De aceea, a apărea unei probleme de memorie nu înseamnă automat că este voră de demență.

Potrivit Alzheimer’s Society, simptomele depind de tipul de demență și de

Recomandările medicilor sunt ca urmă:

- Persoanele cu epilepsie trebuie să fie supravegheate atent din punct de vedere cognitiv, mai ales dacă boala a apărut la vârsta adultă. - Evaluarea timpurie a riscurilor și gestionarea factorilor modificabili (cum ar fi hipertensiunea) ar putea îngăși progresia bolii. - Medicii pot recomanda teste de memorie, atenție și alte evaluări cognitive atunci când există semne clinice suficient de concludente. - Este esențial ca persoanele cu epilepsie să ia medicamentele conform rețetei și să raporteze orice schimbare semnificativă în memorie, comportament, sau concentrare.

Cu toate acestea, studiul nu arată că medicamentele antiepileptice sunt vreun pericol pentru dezvoltarea demenței. Acestea rămân esențiale pentru controlul crizei și nu trebuie oprite fără consult medical.

Totuși, cercetarea are anumite limitări. În primul rând, este un studiu observațional bazat pe date din registre medicale. Acest lucru înseamnă că poate identifica o asociere, dar nu poate demonstra o relație directă de cauzalitate.

În al doilea rând, sursele de informații nu conțin detalii despre tipurile specifice de epilepsie sau formele de demență.

Acest lucru este important deoarece ambe afecțiuni pot avea cauze și mecanisme foarte diversificate.

Totuși, cercetătorii au efectuat și alte analize suplimentare pentru a întări concluziile lor. Deși datele sunt ample și provin din două țări diferite, acestea trebuie luate ca un început de drum spre înțelegerea complexității dintre aceste două boli.

Astfel, persoanele și persoanele cu epilepsie trebuie să fie conștiente de acest risc și să colaboreze cu medicii lor pentru a reduce factorii de risc cunoscuți. În plus, este esențial să nu se subestimeze semnele clini ce pot indica o posibilă declarație de demență. Într-adevăr, printr-o acțiune rapidă și corectă, se poate îmbunătăți calitatea vieții acestor pacienți și se poate reduce progresia bolii.

Cercetătorii continuă să exploreze această legătură și speră că viitoarele studii vor oferi mai multe Prin urmare, dacă ești o persoană cu epilepsie sau îți asumi îngrijirea unei astfel de persoane, este important să fim vigilenți.

Orice schimbare semnificativă în memorie, comportament, concentrare, sau în altor domenii Cognitive ar trebui discutată cu un medic. Acest lucru nu înseamnă că ești sigurom că ai demență, ci doar că ești conștient de posibilitățile tale și poți acționa în consecință.

În ciuda acestui studiu, care este un pas important spre înțelegerea legăturii dintre aceste două boli, medicii și cercetătorii continuă să lucreze pentru a oferi cele mai bune îngrijiri posibile pentru toți pacienii, indiferent de diagnoza lor. Așadar, nu este momentul pentru a te lăsa păsat de frică, ci pentru a acționa în mod informat și conștient. Dacă ai epilepsie și ești în vârsta de 40 până la 65 de ani, este important să fii conștient de acest risc crescut de demență.

Cu toate acestea, este la fel de important să nu uiți că acest risc este mic în termeni absoluti și că există multe acțiuni pe care le poți lua pentru a-ți proteja sănătatea creierului.

Astfel, este esențial să urmezi tratamentul prescris pentru epilepsie și să menții o stil de viață sănătos.

În plus, dacă observi simptome noi sau schimbări semnificative în memorie, comportament, concentrare, sau în alte domenii Cognitive, este important să discuți cu medicul tău. În final, este important să fii conștient că acest studiu este un pas important spre înțelegerea legăturii dintre aceste două boli.

Cu toate acestea, nu este un diagnostic final și nu trebuie să îți schimbi stilul de viață sau tratamentul fără a discuta cu medicul tău. Astfel, poți fi sigur că ai cele mai bune șanse de a-ți proteja sănătatea și de a trăi o viață lungă și sănătoasă. Dacă ai întrebări suplimentare despre acest subiect, este recomandat să discuți cu medicul tău sau cu un specialist în epilepsie.

Ei pot să îți ofere informații personalizate și să îți recomande cele mai bune acțiuni pentru a-ți proteja sănătatea. Cu toate acestea, este important să nu uiți că acest studiu este doar un pas spre înțelegerea acestei legături și că viitoarele cercetări pot oferi mai multe Așadar, este esențial să fii conștient de acest risc și să acționezi în mod informat și conștient.

În plus, este important să menții o comunicare deschisă cu medicul tău și să nu uiți că există multe acțiuni pe care le poți lua pentru a-ți proteja sănătatea creierului.